Ionel Adrian Gugea

Hachiko sau povestea unui câine

I
Întâiul an de când i-a despărţit,
Destinul tragic, pentru totdeauna,
Lângă mormântul celui ce-a murit,
Veghează noaptea, Hachiko, şi luna.

II
Al doilea an, urmatu-i-a la fel,
Tot asteptând, umil, de azi pe mâine,
Mai slab şi amărât, sărman de el,
Se arăta a fi, stingherul câine.

III
Al treilea an, nimic nu s-a schimbat,
Doar oamenii să uite începură
Pe-acel ce-i fu stăpân preaadorat
Şi îl tratase cândva cu căldură.

IV
Iar anu-al patrulea n-aduse nou,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (3 aprilie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, maiestate!

Un rege surghiunit, fără de ţară
Prin scăpătări de timpuri zbuciumate
Ce s-a purtat mereu cu demnitate,
Ai fost, în viaţa ta deloc uşoară,
Astral apus pe bolta milenară;
Adio, cale lină, maiestate!

N-ai să mai baţi străin la altă poartă,
Eşti mult prea sus, în zări îndepărtate,
Unde nu-s uşi de inimi încuiate,
Nici furtişag adus la rang de artă,
Iar conştiinţa nu-i o vorbă moartă;
Adio, cale lină maiestate!

Fără regat, onoruri, măreţie
Deşi prin drept erau a tale toate,
Ai acceptat pretinsa libertate
A celor ce-şi doreau democraţie
Gonindu-te să pleci în drumeţie;
Adio, cale lină maiestate!

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (5 decembrie 2017)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa izvorului

Luceşte diamantul amintirii
Ascuns în praful clipelor trecute,

Mult am căutat izvorul fericirii
Un însetat, pe căi necunoscute.
L-am întâlnit şi undele-i părură,
Tot ce-i mai bun în stare să m-aline
Iar eu băui din apa cea mai pură,

Atunci pieriră negrele-mi suspine.
N-am zăbovit acolo multă vreme,
Iuţindu-mi pasul într-o altă parte;

Alte miraje nu-ncetau să cheme.
Lăsatu-m-am târât tot mai departe
Iar azi, cuprins de cruda disperare,
Nu mai găsesc scânteia de speranţă
A apelor prea pline de-alinare.

Izvor secătuit pe totdeauna,

[...] Citeşte tot

acrostih de Ionel Adrian Gugea (3 aprilie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul

Sunt solitar, nu vreau nimica
Decât, să mă lăsaţi în pace;
Dezmăţul vostru nu îmi place
Şi zarva ce-mi aţâţă frica.

Mai bine-n scoica mea ce mică
Să nu ţin seamă nimănuia,
Mâncare nu cerşesc altuia
Chiar să nu am, la o adică.

Sunt monoton dar mă priveşte,
Că sunt încet, cui ce îi pasă?
Nu e uşor să duci o casă
În spate, care te striveşte.

Departe grijile de mine
Care pe alţii îi frământă,
Ea doar, tăcerea mă încântă
A traiului ce îmi convine.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (20 septembrie 2008)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul

Unde-i copilul cel iubit
Prin razele de soare
Zburdând, în jocu-i fericit,
Doar zâmbet şi candoare?

Unde-i copilul cel bălai
Cu ochii ca azurul?
Prin care colţ al cărui plai,
Ce-l cântă trubadurul?

Copilul dulce şi plăpând,
De-o vreme lungă nu e;
În locul lui pe cer arzând,
E steaua, cea gălbuie.

poezie de Ionel Adrian Gugea (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca Iov

O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauţi mângâiere
Când ţi-e ursit de-al tău soroc,
Să guşti doar din oţet şi fiere.

Sorbind eternul lor obroc
Turnat în cupa-ţi de durere,
O, suflet fără de noroc,
Degeaba cauţi mângâiere.

Potirul vieţii tale cere
A fi umplut mereu la loc;
Ca Iov, de sus primind putere,
Tu rabzi şi bei cu-ndoliere,
O, suflet fără de noroc.

rondel de Ionel Adrian Gugea (25 februarie 2004)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Din aburi de trecut se desfăşoară,
Ca o fantasmă, lunecând prin aer,
Făptura ta; s-a scurs pe-al vremii caier,
Un an de-atunci, şi-i iaraşi primăvară.

Şi azi te văd precum odinioară
În umbra dimineţii, diafană;
Nu poate-a te reda săraca-mi pană
A unui început de primăvară.

Simt, clipa-aceea-adânc mă înfioară
Şi nu pot şterge vie-mi, plăsmuirea
A unui chip ce mi-a-nrobit simţirea
Ţinând în păru-i flori de primăvară.

Privirea-ţi, enigmatică fecioară,
Cea născătoare de adânci eresuri,
Având o mie şi-unu' de-nţelesuri,
Purta în suflet veşnic, primăvară.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (26 martie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicitare

Azi am găsit, şi nu din întâmplare,
Mergând în satul vetrei din străbuni,
Uitată, de demult, felicitare,
În ceaslovul cel vechi, de rugăciuni.

A mai trecut un an, nădejdi, regrete,
Le-am împletit în suflet, rând pe rând,
Duioşii ochi cu-acele margarete,
Ce înfloreau în mine-atât de blând.

Şi recitind cu-aceeaşi încordare,
Aceleşi slove ce atâtea-mi spun,
Am retrăit profund a ta urare,
Trecutul încercând să-l recompun.

N-ai înţeles, erai cea adorată,
Tot ce-aş fi vrut vreodată să-mi doresc,
Ai fost şi eşti cea mai frumoasă fată,
Dar drumul către tine nu-l găsesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt destin

Pierdut în noaptea înstelată,
Paşesc, pe Calea cea Lactee,
Spre o planetă-ndepărtată
Cu tine-n gînd mergînd, femeie.

Se pierde Terra-n întuneric,
Şi tot mai mică mi se pare;
Un punct strălucitor şi sferic,
Care apoi de-antreg dispare.

Şi nu-i rachetă să m-adaste,
Nu-i meteor pe vreo orbită,
Ci doar întinderi reci si vaste,
Şi linişte nemărginită.

Fugit-am de meschina-mi lume,
Himere-mi plîng abandonate,
Şi nu mi s-o mai şti de nume
În veşnica imensitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (11 decembrie 2008)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetare

Doamne cât mă vei mai ţine
Pe pământ să vieţuiesc,
Fără temere de tine
Păcătos ca să trăiesc?

Doamne tu eşti bun şi mare
Şi aştepţi ca să mă schimb,
Să îmi dai vrei cu-ndurare
Azi, al nemuririi nimb.

Doamne ştiu c-a ta dreptate
Mă îndeamnă să dau rost,
Că-n deplina-i bunătate,
Isus a plătit un cost.

Doamne jertfa-ţi de pe cruce
N-am ştiut s-o preţuiesc,
Ea iertare îmi aduce,
Doar să vreau eu s-o primesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (20 octombrie 2012)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!