Poezii de Ionuț Caragea
Vechea boală
port în mine boala, boala mă iubește,
e mereu fidelă și nu lenevește,
la tot pasu-mi spune, printr-un idiom,
că sunt omu-n care a crescut un pom
și din el culege fructele durerii,
dar eu, ca un câine, când mă prind hingherii,
scheaun către Lună, nevoind să mor;
stelele sunt oarbe, ceru-i un decor
care nu-mi oferă nicio alinare;
port în mine boala, ca pe-o amânare,
ca pe-o veste tristă dată de himere.
oare, de la boală, simt acum plăcere?
oare, de la boală, pot acum să scriu?
boala mă păzește de al meu sicriu?
port în mine boala, boala nu mă iartă,
de mă simt iar bine, vine și mă ceartă,
mă atinge-n membre, mă lovește-n pântec,
un blestem mi-e boala sau e un descântec?
boala e tristețe sau e fericire?
duce la noroc sau nenorocire?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (15 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zborul cu ochii închiși pe aerul aripii lipsă
de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei mai sensibili
și cei mai aroganți
care este unul și același lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
și înțelege tot
de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei ce cred
dar care nu o spun
și cei ce se opun, chiar dacă și ei
acceptă curgerea cuvântului precum
lacrima și picătura de sânge
de boala scrisului nu te poți vindeca
prin beția cuvintelor celorlalți
ca să uiți cine ești
de unde vii și unde trebuie să mergi
și nici nu te poți lega de cuvânt
ca de-un pietroi
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare cui îi pasă?
versuri, aforisme... le citiți pe gratis,
vă drogați cu ele, parc-ar fi canabis,
v-alungă durerea, în extaz vă lasă,
dar de cel ce scrie, oare cui îi pasă?
voi nu știți că scrisul pe-autor îl costă,
vreți doar o ieșire din viața anostă,
fără cheltuială, profitând întruna
de un suflet care-i uitat de Fortuna.
când intrați pe Facebook, încărcați o poză
care să ateste viața voastră roză,
copy-paste sub poză - vorbe înțelepte,
ca să creadă alții c-aveți minți deștepte...
care-i sensul vorbei, cine se întreabă?
câți mai pot discerne într-o lume snoabă?
cine-i autorul? oare mai trăiește?
cu sinceritate, cine-l prețuiește?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia
M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil să-ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.
La ce mai este bună o viață printre vii?
La cine să m-aștept să-mi prețuiască mintea?
Trăim ca niște păsări, orbind în colivii,
Și-n cântecul de jale, ne ignorăm sorgintea.
M-agăț cu disperare de cărți și le citesc,
Sperând ca dintre pagini să strige fericirea,
Și parcă-n cărți îmi vine de-a pururi să trăiesc,
Dar inima îmi spune c-acolo nu-i iubirea.
Tu spune-mi, Preamărite, ce este de făcut
Când inima și mintea se contrazic întruna?
Arată-mi, tu, răspunsul, că-n tine am crezut
Așa cum cred în Soare, când mă adoarme Luna.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire cu erată
de mi-ar fi dat să cer, aș mai trăi o viață,
aceeași, dar văzută cu ochii de acum.
de ce? m-ați întreba... v-aș spune, clar, în față:
aș vrea să-mi scriu finalul la ultimul volum.
finalul? ce vă miră, e unicul cuvânt
și prima mea durere cu lacrimi pe obraz,
e mama mea de-a pururi și tatăl meu cel sfânt,
e dulcea fericire și cel mai greu necaz.
de mi-ar fi dat să cer, dar cine poate cere
ceva ce nu-i al lui și nu a fost vreodată?
pe veci mă resemnez în neguri de tăcere,
volumul meu s-a scris: iubire cu erată.
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna oameni
întotdeauna căutăm ceea ce ne lipsește
și renunțăm la ceea ce ne lipsește mai mult
întotdeauna privim mai departe
și reușim să fim cu-atât mai departe
de noi înșine
întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi
și mâine vom fi căutători de comori în trecut
întotdeauna facem aceleași greșeli
și găsim întotdeauna o scuză:
a greși e omenește și totuși
întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr
și cochetăm mereu cu minciuna
întotdeauna suntem romantici
și până la urmă ne plictisim de atât romantism
și suntem pragmatici până la
înalta trădare
ne vindem sufletele și ne culcăm pe laurii
nimicniciei
întotdeauna fugim
de ceea ce ne poate atinge
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din 33 bis (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coloana infinită
acceptă-mi mângâierea, renunță la-ntrebarea
ce te frământă-ntruna: noi ne vom potrivi?
acordă-mi doar o șansă și vei simți schimbarea:
o nouă aventură în fiecare zi.
nu vreau să-ți fie teamă, nu vreau să mai fii tristă,
mai este loc de-un zâmbet, durerea a trecut,
privește înainte, speranță mai există,
pot spune că idila abia a început.
promit, ne vom atinge și vom clădi iubirea,
coloană infinită cu palmele pe cer,
și vom culege stele, să le simțim zvâcnirea
când inimile noastre nu vor avea reper.
și sper c-o să petrecem de-a pururi fericirea,
din șoapte și săruturi mereu ea va-nflori,
și-o să te mirui tandru și-agale cu privirea,
scăldată-n curcubeie și lacrimi albăstrii.
poezie de Ionuț Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai pune-te, române, cu burta și pe carte!
(replică după "Deșteaptă-te, române")
Mai pune-te, române, cu burta și pe carte,
Și nu mai fi cu mintea la faimă și la bani!
Renunță la mândrie, acum când ești pe moarte,
Privește-adânc în tine și nu la alți dușmani.
Acum ori niciodată, salvează al tău nume,
Ce se confundă-adesea cu nemuncitul ban,
Și demonstrează-ți ție și-apoi la-ntreaga lume,
Că ai și-alte origini, de dac și de roman!
Mai lasă celularul, de vrei să-ți fie bine,
Învață și muncește, ai grijă de copii,
Iubește-i și pe alții cum te iubești pe tine
Și zi-le vorbe bune cât încă mai sunt vii.
Respectă cu strictețe preceptele divine,
Și lasă moștenire credința la nepoți,
Și nu-ntreba adesea: la mine, Domnul, vine?
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de cireș iernatic
îmi place când ninge
zăpada se-așterne
pe drumul cu flori de cireș
mai ții minte...?
prin fața mea trece cuminte o doamnă
privirea ascunsă
doar pasul sculptat într-o urmă sau două
se-așterne zăpada, din ochii mei plouă
cu fulgi topiți de iubire
sărată e marea
doar țărmul îngheață
alunec privind la valul în viață
se-nalță furios
iubește și tace
îmi place când ninge
și omul se face în mâinile calde un bulgăr
învață să meargă împins de la spate
să crească... să crească
o stană de piatră rămâne
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fregata de oase
plutești grațioasă, fregată de oase,
pe apele scurse din pântec de mamă
și-n zări, o făptură, pe valuri stâncoase,
născută din neguri, în cântec te cheamă.
sfidând depărtarea, o altă poruncă
desferecă vântul: să mergi împotrivă!
și inima sclavă renunță la muncă,
fregată de oase, plutești în derivă.
de sus, dintre vele, se vede pământul,
o plajă-nsorită cum ți se promise
de Cel ce îți spuse, prin semne, cuvântul...
fregată de oase, plutești către vise.
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ionuț Caragea, adresa este: