Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ionuț Popa

Poezii de Ionuț Popa

Când se-arcuiește-n clipe...

chiar de mă știi cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur să redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri să ne înalțe din puhoi

sonet de Ionuț Popa (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Acest război ne va purta-n izbândă?

Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer și cu apă,
când toate-acestea, dragoste, îți scapă,
și într-un colț te-așezi de-a dreptul blândă.

Sunt ca și mort, căci ochiul tău mă sapă,
lăsând în mine rodul din osândă,
Și vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
să-mi dea puterea să nu cad în groapă.

De ce-mi afunzi elanul în pământ
cu fuga ta sfioasă de gazelă?
Când eu crestez cuvânt după cuvânt,

mi-e sângele pe haină o dantelă,
și te aștept să-mi cureți brațul frânt;
în lupta asta să rămâi fidelă.

sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei

Nu regăsesc odihna-n lipsa ei,
și toate-mi par ca spinii de sub floare;
pe-oriunde-mi las mișcarea următoare,
îmi intră-n suflet țepii cei mai grei.

Minutele se-arată-obositoare,
și orele – șerpi lungi cu clopoței –
prin patul meu, veninul celui ce-i
mai amărât, îl scot la-naintare.

Și somnu-acela-n mine simt cum scade,
descoperind ce-i rău și ce-i caduc,
și-atinge depărtarea ce mă roade

din depărtări ce vin și ce se duc,
când zorile se-ntind să mă înnoade
în visul ei pe care îl seduc.

sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Zvâcnirile, iubito

Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am și pleacă
așa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
și-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.

Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundați de vise,
orbecăie în smoala căzută-n așternut.

În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalță din Infern
să mi se-arunce-n suflet, și-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea și gândul cel mai tern.

Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada și neagră-n cerul gurii."

sonet de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi

În părul tău de frunze am prins un trandafir
să țină loc de suflu când nu mă regăsești,
chiar de mă cauți seara în pagini de povești,
sorbind dintr-o privire ca dintr-un vechi potir.

Nu mai privi în sus, căci gâtul tău mă doare,
și-mi vor fi aripile adânc înfipte-n noi
ca un răsad de aur sau ca un greu altoi
cu vocea-mi ce prin tine pălește muritoare.

Finalul poate azi sau poate mâine-și cere
dreptul suprem asupra tuturor, de viață,
dar n-am să te mai văd, pe cer senin, la față,
ci noaptea-mi va pătrunde în joc de emisfere.

O flacără se-apleacă de-atâta vânt și ploi
ce ne îngroapă, seara, în litere prin aer;
pustiului i-am pus pe umeri un giuvaer
să nu ne plece trupul prin oase și noroi.

poezie de Ionuț Popa din Valuri (2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet

Iubirea-mi să o lepezi de povară:
La sânii tăi de stele să-mi sugrumi
Coșmarul anilor, cu părul sfoară.
Să ne iubim etern, în alte lumi.
Pătrunde enigmatică prin pleoapă,
Lăsând pe gene un sărut stingher...
Te prinde vântul și din nou te scapă
În glasul meu uscat, când doar îți cer:
O altă zi, purtată-n alte sfere
Prin care să zburăm de sus în jos;
Înmărmurit de-a vocii-ți adiere
Și-nveșmântat în alb de Făt-Frumos,
Te voi opri. Ești fără de scăpare,
Vei fi a mea în dulcea încordare.

sonet de Ionuț Popa (23 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sancturaniu

Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
și-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puțin
în irisul ce-ți descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
și își spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munți
asemenea pâraielor din amintiri.

De ce aș fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,

[...] Citește tot

poezie de Ionuț Popa (martie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ca o ruină-mbrățișez abisul...

Ca o ruină-mbrățișez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
și un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul

cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălțam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs și visul
cu lenevia ce-și găsea ispravă.

Aglomerez secundele în fire
și firea o atrag din creștet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire

în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.

sonet de Ionuț Popa (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din vânturi moi se-apleacă-o sfâșiere

Din vânturi moi se-apleacă-o sfâșiere;
o ploaie-aș vrea ca fruntea să mi-o stingă.
De-nstrăinarea ce mă strânge-n chingă
să pot scăpa e tot ce mintea-mi cere.

Imagini sparte-n cor să mă atingă
și să-mi înalțe trupul în cădere,
găsesc că-i bun augur. Ce mângâiere
mai am când ochii-n suflet fac să ningă?

Mă las cuprins de-o stranie durere,
văd patul alb și-n dreapta o seringă,
și dau să fug, să scap - e totul vrere.

O altă rană, rana vrea să-mi lingă,
dar urc pe-un nor și plec c-o adiere,
strigând în gol: nu-i chip să mă învingă!

sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viziune (Sonet XXIX)

nu sunt aici - e-o fantasmagorie -
și tot ce-am spus la fel se va întrece
cu-avântul lumii grosolan și rece
în ce-a rămas și va urma să fie
al gropii rânjet plânsete petrece
pe spate-mi urcă un mânunchi de glie
când tot ce-i astăzi vânt de penurie
apleacă-n unde vocea s-o înece
e seară-acum și trag de umbra-mi goală
cu-arome dulci amare - nu se știe
pe-un alt zenit se frânge-o altă coală
mai albă decât prima... ce să fie?
și mă întreb pierdut: "de ce banală
răsare din nimic o letargie?"

sonet de Ionuț Popa (9 martie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 13 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ionuț Popa, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Ionuț Popa

Pseudonim: I.M. Popa
Ionuț Popa
poet, scriitor și aforist român

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Subiecte de interes

Fani pe Facebook