Poezii de Johan Klein
Era suficient
acolo să fi stat, pe vechiul
drum dintre privirile noastre. doar era destul
pentru a smulge o tăcere, ca mai apoi să
putem contempla la jumătățile noastre de
umbre, la distanțele dintre noi, la nespusele
dintre noi. și totuși, eu aproape că eram
(cumva) nesemnificativ; dar să fi stat acolo era
suficient, dincolo de miezul genelor abrupte.
în ochii ei pictase dumnezeu un colț de cer.
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
să îți explic: stăteam în întuneric. în
acest spațiu se formau tot alte și alte cercuri
noroase (cumva, ca de smoală) asemănătoare
cu acelea ce prind contur în mijlocul unei ape care
a cunoscut imediat greutatea unui corp, evident.
puteam simți viitorul, mirosea a trecut. nu exista
materie. puteam auzi cum răgușește nimicul.
tot ceea ce înțelesese lumea până în momentul
de față (cu bune și cu rele) era greșit. adieri
de voci mă atingeau uneori. îmi spuneau să
rămân (fiecare, pe rând). am deschis mai apoi
ochii. mă durea însuși faptul că m-am trezit.
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-arunc
din mine însumi să ies din largul
meu. ploi țâșnind ca noaptea sau precum privirea
celor ce-s cu burțile-n sus, înecați într-o mare
aproape suspinândă, tulbure & ștearsă. mâini
întinzându-se. fulgerul verde spânzurându-și
forma de umbrele fâșiilor cărnoase, căci el
viețuiește în mine sau poate că-i furtuna
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârșit) s-au așezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniștit în mine,
așa cum un păianjen coboară subtil & firesc
pe firul ce l-a țesut la un moment dat, așa
cum coboară ceața în aerul savant de toamnă,
sau așa cum coboară noțiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
că într-o bună zi va veni o voce &
îmi va spune că (în sfârșit) s-au așezat toate
la locul lor, după care voi putea coborî liniștit în mine,
așa cum un păianjen coboară subtil & firesc
pe firul ce l-a țesut la un moment dat, așa
cum coboară ceața în aerul savant de toamnă,
sau așa cum coboară noțiunea de psihologie
într-un scenariu de christopher nolan
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Johan Klein, adresa este: