John Donne

Bună dimineţa

Mă-ntreb, pe legea-mi, ce făceam – tu, eu –
Când nu ne cunoştem? Neînţărcaţi,
Sugeam plăceri copilăreşti, mereu?
Sau sforăiam în peşteri, fermecaţi?
Aşa a fost: scornita desfătare
Şi orice frumuseţe-ntâmplătoare
Ce am râvnit, ţi-a fost prefigurare.

Deci, bună dimineaţa, inimi treze!
Voi nu vă urmăriţi cumva din frică?
E vrednică iubirea să vegheze?
Ea-ndepărtări preface tinda mică.
Noi lumi navigatorii afle-n zare,
Un altul vază-n hărţi lumi uimitoare,
Noi stăpâni-vom lumea, o lume fiecare.

În ochi doar chipul celuilalt apare,
Despre curate inimi chipul spune.
Mai mândre emisfere unde-s oare,
Fără de nord şi fără soare-apune?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de John Donne
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul sfânt #10

Nu fi semeaţă, moarte, căci nu eşti ce se spune,
Chiar dacă mulţi te văd stăpână peste'ale lumii sorţi;
Acei pe care tu crezi că i'ai îngenuncheat nu's morţi,
O, moarte – cum nici pe mine nu mă poţi răpune.
Despre clişee – repaos, somn şi iarbă verde'n vale –
Numai de bine; noi, cei mai buni, aşteptăm sa vină
De la tine semnalul de plecare spre lumină.
Tu'albeşte oase, iar sufletul să'şi vadă de'ale sale.
Eşti sorţii, neşansei şi disperării armă,
Lucrezi cu'otravă, cu război şi boală;
Nu'ţi mai da aere, căci nu'i nici o scofală!
Vrăjile şi macul la fel pot să ne'adoarmă.
Trecuţi de somnul morţii, mereu noi vom trăi
Si nu va mai fi moarte; moarte, curând tu vei muri.

sonet de John Donne din Sonete sfinte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine bat clopotele

Nici un om nu-i un ostrov stingher
şi de sine stătător;

fiecare om este o bucăţică din continent,
o parte din întregul cel de căpetenie;

dacă marea cu valurile îi smulge un bulgăre,
Europa e împuţinată,

cum ar fi orice petic de pământ sau moşia ta,
ori a prietenilor tăi;

cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur,
pentru că sunt inclus în Omenire;

şi de aceea nu trimite pe nimeni şi niciodată
să întrebe pentru cine bat clopotele –
pentru tine bat.

poezie clasică de John Donne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul

Acolo unde, ca o pernă-n pat,
Poiana se umfla pentru-a susţine
Al purei violete cap plecat,
Unul comoară celuilalt, cu tine
Eram întins. Unite-ntr-un balsam
Curgând din ele, mâinile în pace
Şi ochii, împreună, ni-i lăsam
Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce,
Acest altoi de mâini era, acum,
Singurul mod al nostru de-a fi una,
Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum,
Unicul mod de a procrea într-una.
Cum Soarta, între două mari oştiri,
Întârzie nesigura izbândă,
(Ieşind din trupuri, pentru convorbiri)
Stăteau a noastre suflete la pândă.
Şi-n timp ce ele discutau, noi doi
Zăceam ca nişte statui pe morminte;
O zi am stat aşa, iar între noi
N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de John Donne din Sunete fundamentale, traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversarea

Toate lucrurile trudesc întru propria distrugere,
Dar iubirea noastră nu cunoaşte uzura şi nici minciuna;
Nu locuieşte-n mâine,-n ieri şi-îmbracă mereu haine noi.
Deşi aleargă mult, nu se depărtează de noi –
Rămâne tânără ca-în ziua dintâi, de azi, dintotdeuna.

poezie clasică de John Donne din Cântece şi sonete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Împărtăşanie

El era Cuvântul – care a vorbit;
El a rupt pâinea şi a hrănit;
În tot ce-acel Cuvânt a construit
Eu am crezut şi m-am împărtăşit.

poezie clasică de John Donne din Poeme divine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expirare

Tu curmă acest sărut bocit cu pânzele în bernă,
Nu-înăbuşi-n abur două suflete de viţă-aleasă;
Trimite-ţi stafia-n altă parte şi-n drumul meu mă lasă,
Lasă-mă să intru-n noaptea care-ncepe ziua cea eternă.

poezie de John Donne din Cântece şi sonete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, prinde o stea căzătoare

Hai, prinde o stea căzătoare,
Du-ţi cu mătrăgună copilul în ispită;
Spune-mi anii trecuţi unde sunt oare?
Cine-a crăpat pe dracul la copită?

poezie de John Donne din Cântece şi sonete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei când merge la culcare

Lasă-mi mâinile să umble, să intre
La dreapta, la stânga, sus şi jos, printre –
Pământul meu cel nou cu moliciuni de catifea,
Ţara mea de care-s sigur doar când mă aflu-n ea!

poezie de John Donne din Elegii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puricele

Fii atentă la acest purice... şi mai ia aminte
Cât de lipsit de sens este să mă respingi în două, trei cuvinte;
Mai întâi m-a înţepat pe mine,-apoi pe tine,
Acum în acest purice-amândoi suntem unul, vezi bine,
Şi nu poate fi vorba de-un păcat, te rog, reţine,
Nici de pierderea fecioriei şi nici de cine ştie ce-altă ruşine,
Şi, totuşi, el, nelogodit, s-a bucurat mai devreme
Decât noi şi de mai multe desfătări, pe care le bănuiesc supreme.

Trei vieţi într-un singur purice, tu asta să nu uiţi,
În care suntem aproape, nu, nu aproape, ci chiar căsătoriţi.
În acest purice suntem noi pe pat de nuntă;
Părinţii veghează, tu nu-mi cedezi, dar noi deja ne-am contopit,
Atraşi unul spre altul prin pompa-acestui purice-eremit.
Deşi, vânându-l, l-ai putea ucide – şi-ai avea solid temei –
Abţine-te, căci fapta ta ar fi un fel de – vrei, nu vrei,
Gest sinucigaş. Ai comite trei păcate, nu un suflet ucigând, ci trei.

Ţi-ai împurpura, brutal şi crud, insinuos de-încet,
Unghiile într-un sânge-atât de inocent?

[...] Citeşte tot

poezie de John Donne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!