Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

John Masefield

Poezii de John Masefield

Mărfuri

Quinquirema din Ninive sau din Ofir
Vâslește către casă, spre însoritul Palestinei mal,
Cu un caric de fildeș,
De cimpanzei și de păuni,
Cu vin alb, cu lemn de cedru și de santal.

Splendidul galion spaniol în traversadă dinspre istmul malaezian,
Tanghează pe lângă maluri cu palmieri verzi, curioși să-l vegheze,
Cu un caric de diamante,
Smaralde, ametisit,
Topaz, scorțișoară și monede de-aur portugheze.

Nava de cabotaj britanică, vânătă de pulberea salină și-nvăluită-n fum,
Se-opintește prin Canalul Dover, de vânt și valuri încercată,
Cu un caric de cărbune de la Tyne,
Șine de cale ferată, fontă,
Lemn de foc și blide ieftine din tablă galvanizată.

poezie clasică de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Un epilog

Am văzut crescând flori în locuri sterpe, mohorâte
Și lucruri frumoase făcute de oameni cu fețe aspre și urâte,
Și cupa câștigată de mârțoaga în care nimeni nu credea,
Așa că, acolo sus, am șansa mea.

poezie clasică de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

La revedere

Suntem copiii apelor albastre unde suflă vântul tare,
Bagajele-s la bord, e timpul să plecăm pe mare.
Echipajul e la posturile de manevră, urlă toată trupa:
"Trageți continuu, trageți zdravăn, molați parâma pupa."

Prova se înfige-n apă și-n borduri două valuri albe dau în clocot,
Flutură-n vânt vela rândunică și cineva scoate, vibrant, un chiot;
Murmurul Atlanticului, sărat, e pentru cei morți un refren alinător:
"Trageți continuu, trageți zdravăn, sus pe vergă-n zbor."

Scârțâitul scripeților, ascuțit, armăsarii vremii-n spume,
Fluierul strident al sarturilor, toți diavolii dezlănțuiți în lume;
Sub noi, toți înecații; deasupra, cerul plin de stele pe catarg:
"Trageți continuu, trageți zdravăn și îndată vom naviga în larg!"

Acolo ne-așteptă rumenă și rotundă o prietenă, bătrâna lună,
Remorcherul cu coșuri roșii a dispărut și-n curând, fiule, împreună,
Navă și echipaj, vom părăsi Canalul, așa c-ai grij㠖 și-ți mai spun:
"Potolește-o când tanghează și fii atent, dragul meu, cart bun!"

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Trotuarele iadului

"Odată debarcat, la Liverpool, voi încasa leafa
Și-i voi spune-adio mării;
Voi curta o fată, la nunta mea va răsuna vesel harfa –
Și-o să m-aciuez colea, pe-o vale verde-a țării;

N-o să-l mai ispitesc pe Davy Jones* din apele sărate,
Iar rechinii n-or să-mi aibă ciolanele pe lista de bucate,
O să crap pietre sau o să-mi întemeiez o fermă de lactate,
Sau o să fac comerț cu lichioruri parfumate";
Așa a zis.

La Liverpool au remorcat vechitura și-au acostat la dană,
Iar casierul a plătit întregul echipaj;
Billy a-ncasat banii, iar banii-au dispărut într-o noapte de hârjoană
Când el a fost regele tavernei, eroul adulat de anturaj –

A curs rom pentru Poll, rom pentru Nan, gin pentru Jolly Jack;
După o săptămână s-a îmbarcat iarăși, parpalec;
A cerșit o saltea, a făcut rost de-o bucățică de sac, un petec
Pe care să-și întindă oasele când nu era de cart și... de mult curaj.

[...] Citește tot

poezie de John Masefield din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alizee

Prin porturile și pe țărmurile Insulelor Canare
Se văd micuțe case albe și portocali în floare;
Toată ziua și cât de lungă-i noaptea, răcoritoare,
Adie răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.

Mai sunt vinul roșu, sunetul viorii și berea cu gust de-alune,
Poveștile sărate-ale mării și-o narațiune
A pașilor de dans, tusea velelor pe apele în spume
Și răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.

Mai sunt, noaptea, licuricii și luna gălbuie și frumoasă,
Și în palmierii fantomatici, galeșă și somnoroasă,
O voce care mă tot cheamă, freamătul de mătasă
Făcut de răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.

poezie de John Masefield din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de vagabond

Un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie,
Sunt sătul de pietre, de beton și de tramvaie care hârâie;
Mi-e dor de depărtări, de ce se află dincolo de orizontul mării,
De țărmuri bătute de furtuni sălbatice, ajunse la capătul răbdării.

O, eu o să dispar de-aici, voi părăsi larma-acestor străzi gregare,
Evadând acolo unde, la catarg, pe vergă se-întinde vela-n soare;
Acolo unde, ancorate, dansează iolele pe val cu prova-n vânt,
O, voi pleca, voi pleca curând, am cu mareea care pleacă legământ.

La început voi auzi cum sună briza mării, cum cântă albatroșii,
Sunetul făcut de brizanții care de navă se izbesc, voioșii –
Cântecele venind dinspre cabestan și curgând peste covertă, ape....
Apoi, sufletul meu va ști că sunt unde-am dorit sau foarte-aproape.

Sunt bolnav de-atâtea pietre și beton, sufletu-mi bolnav, vă zic,
Râvnește la mările vântoase, verzi, la ținuturile lui Moby Dick.
Și voi fugi, voi fugi de zgomotul făcut de roți, de-a zidurilor râie,
Pentru că un vânt îmi bate-n inimă, un foc mă arde în călcâie.

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Febra mării

Trebuie să plec pe mare iar – sub mine marea, deasupra-albastrul cer –
O corabie zveltă și o stea să-mi lumineze calea-i tot ce cer,
Clicul cârmei, cântecul valului și vela albă vibrând în vântul mării,
Și ceața gri pe-obrazul apei, și zorii gri pe geana zării.

Trebuie să plec pe mare iar, mă cheamă refluxul cu glasul lui sonor,
E-un chiot sălbatic, un strigăt clar pe care nu-l pot să-l ignor;
Și tot ce cer e-o zi cu vânt și cu nori albi plutind pufoși pe cer,
Și spuma mării-împrăștiind albi fluturi, și, chemând, un pescăruș stingher.

Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viață de țigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescărușilor și-al balenei – unde vântul e-un cuțit tăios;
Și tot ce cer e gluma bună-a unui camarad voios și fericit –
Somn împăcat și vise dulci când lunga farsă se va fi sfârșit.

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama Carey (După cum mi-a povestit Nostromul)

Mama Carey? E mama relelor și-a fiecărei vrăjitoare,
Iar toate vrăjitoarele-s niște dezmățate;
Ca gacică, arată bine, dar problema care doare
Este că-i plac prea mult navele și marinarii, frate;

Locuiește pe-un aisberg din nord, într-adevăr,
Iar de soț l-a ales dintr-o mulțime de bărbați
Pe Davy Jones* – și-și piaptănă bâliile din păr
Cu oasele sărmanilor marinari înecați.

E mama tuturor naufragiilor și-o mamă gata
Să dezlănțuie uraganele cele mai îngrozitoare,
Gata-ntotdeauna de-o răutate sau de alta
Când e furtună, lapoviță sau când ninge pe mare;

Șuier de vânt sunt țipătetele ei răzbătând prin plaur,
"Eu sunt un tânăr și falnic marinar, sănătos tun,
Cu nasturi aurii la haină, cu tors de taur,
Și ca mine-i și coechipierul meu cel mai bun."

[...] Citește tot

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Schimbare totală

"Albatroșii și pescarușii nu-s, așa cum cred unii,
Păsări, da' deloc, deloc'', a zis Billy danezul.
"Cum nici alte păsări ale mării nu-s, nici pasărea furtunii,
Ele-s doar duhuri ale marinarilor morți – ăsta mi-i crezul.

Păsările, pescarii de coloșa, nu-s decât suflețelele pierdute
Ale ălor înecați – dajdie plătită de marinari fiecărui ghinion –
Iar bătrânul, semețul albatros cu-aripile larg desfăcute
Ar putea fi marele-amiral Noe sau amiralul Nelson.

Fericită viață duc. Plutesc și se scufundă, pescuiesc,
N-au carturi de făcut, valsează, bat din aripi doar.
Când trece-o navă, zboară deasupra ei și se zgâiesc,
Curioase să vadă cum se mai descurcă astăzi bietul marinar.

Când vântul îmi face oasele de sticlă pe teugă, jur, frățioare,
(Deși poate nu-i deloc creștinește) că-mi doresc cu-ardoare
Să fiu eu acel măreț albatros care plonjează-n mare,
Dominând din slavă păsăretul marin cu-aripile-i largi, ușoare."

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de John Masefield, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook