Jorge Luis Borges

Impasul

Te-nşeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu eşti ceilalţi şi-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De paşii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuieşte,
Şi nici Siddharta, care îşi primeşte
Într-o grădină moartea,-n asfinţit.
Tot pulbere e şi cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunţat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă şi abis.
Substanţa ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în şirag de clipe solitare.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititori

Despre hidalgul smead şi stăpînit
De eroism şi gust de aventură
Se crede că - virtualitate pură -
Biblioteca nu şi-a părăsit.
Isprăvile fidelei povestiri,
Burlesc ori tragicomic încheiate,
De el, nu de Cervantes, sînt visate
Şi înţesate-s de închipuiri.
La fel mi-e soarta. Ştiu că esenţial
Şi fără moarte s-a pierdut ceva
În chiar biblioteca ce-ngropa
Povestea cu hidalgul exemplar.
Copilul fila-ntoarce grav cu-eresuri,
Visînd nedesluşite înţelesuri.

poezie de Jorge Luis Borges
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitate

Se deschide, poarta spre grădină,
cu docilitatea unei pagini
cercetată frecvent, cu evlavie,
iar înlăuntru privirea mea
n-are nevoie să scruteze obiecte
care există, exacte,-n memorie.
Cunosc uzanţele şi sufletele,
cunosc dialectele aluziilor
tricotate de fiecare fiinţă omenească.

Nu-i nevoie să vorbesc
nici să revendic false privilegii;
cei de lângă mine mă cunosc,
îmi ştiu necazurile şi slăbiciunile.
Aceasta-înseamnă s-atingi cel mai înalt lucru
pe care Pronia Cerească ni-l poate oferi:
nu admiraţie sau glorie,
ci simplul fapt de-a fi acceptat
parte a Realitaţii incontestabile,
ca pietrele sau copacii.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!