Poezii de Josef Tomas
Pescari visând
Nu mai am demult nici un fel de scop...
De aceea zilele mele sunt atât de liniștite;
toate sunt la fel, se-înalță și coboară
ca plutele de la undițele unor pescari căzuți în reverie...
pescari care-au uitat întru totul de ce-au venit aici.
Stau aplecați peste balustrăzile podului,
uimiți de ușurința cu care
pot contrabalansa golul
din viețile lor...
gol care pare să-i fi amenințat dintotdeauna.
Ochii lor sunt închiși, genele
încremenite, fețele
atât de calme și de subțiri
încât, în mod sigur, Infinitul se poate
plimba printre ele cum îi place.
poezie de Josef Tomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Josef Tomas, adresa este: