Poezii de Juan Ramon Jimenez
A luat cu sine vântul...
A luat cu sine vântul toți nourii tristeții.
E verdele grădinii nou nestemat tezaur;
Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseții
Și asfințitul naște livezi-livezi, de aur.
Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumește
Tu sufletu-mi, și fă-mi-l ca tine: - apus de soare.
Deșteaptă-mi ce am veșnic, ce arde, ce iubește...
Și vântul de uitare să-și ia ceea ce doare.
poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din La soledad sonora, traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tălpile mele atât de ferm înfipte
Tălpile mele atât de ferm înfipte în pământ!
Aripile mele atât de departe sus pe ceruri!
Și atât de multă suferință
În inima sfâșiată între ele.
poezie clasică de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică de primăvară
O pasăre, în lirica amiezii virginale,
Dă glas printre marmori, palatul sonor.
Visează-n ceruri soarele vii focuri pe cristale.
Și-i aur cantilena havuzelor în cor.
E-o sărbătoare-n limpezi ecouri cristaline:
De printre marmori, pasărea; lângă fântâni, răsura.
Gâtlej de sloi fierbinte! Albastre, argentiniene,
Dulci tremure-nfioară petalelor nervura.
Ca-ntr-o visare trează pășesc, strivit de har,
Zâmbindu-mi nălucirii, pe lespezi mari de soare.
Mi-e inima-mbibată de suflul nobiliar
Al păsării, luminii, fântânilor și floarei.
poezie clasică de Juan Ramon Jimenez din La soledad sonora (1911), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în spaniolă.LXXV. Septembrie (Vis)
Cuibărește-te la mine-n suflet.
Se schimbă anotimpul,
iar noului spectacol îi va
corespunde o nouă dragoste.
Nu cerceta dincolo de viața mea,
soarele mare și solitar;
învață să fii primăvară
eternă în inima mea!
poezie celebră de Juan Ramon Jimenez din Estio (1915), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în spaniolă.Către domnișoara Rápida (extras)
Dacă nu te grăbești,
Timpul va păși în urma ta
Domol, ca o vită ascultătoare.
poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt eu
Eu nu sunt eu.
Eu sunt cel care
merge lângă mine și pe care nu-l văd,
pe care din când în când reușesc să-l vizitez
și pe care de cele mai multe ori îl uit:
Cel care rămâne calm și tăcut când vorbesc,
cel care, blând, iartă când eu urăsc,
cel care merge când eu nu merg,
cel care va rămâne după ce eu voi fi murit.
poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nava, solidă și neagră
Nava, solidă și neagră,
pătrunde în întunericul clar
al marelui port.
Liniște și frig.
Oamenii care-o așteaptă
încă dorm, visând,
la căldură, departe și totuși părtași în acest
vis, poate...
Cât de reală este veghea noastră, alături de visele
pline de îndoieli pe care le au alții! Cât de sigură este, comparată
cu visele lor tulburi despre noi!
Liniște. Tăcere.
Tăcere care, spărgându-se, în zori
va vorbi altfel.
poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Juan Ramon Jimenez, adresa este:
