Poezii de Jules Romains
Postumă
Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.
Lumea se teme. Lumea așteaptă.
Ce să-i spui ca s-o liniștești?
Umbra se strânge încet.
Și ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.
Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea așteaptă.
poezie de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipul drumului...
Nisipul drumului
Lucea sălbatic;
O amară căldură
Îmi furnica mădularele.
Întocmeam către unii
Răspunsuri curtenitoare.
Trecuseră luni
De când vroiam să mor.
Văzduhurile lumii
Păreau a se-ngusta;
Orizontul cu munți
Mă strângea ca o cască.
Două luni de când
Noapte și zi
Îmi scorneam noime
De amânat moartea.
poezie de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste culoare a Parisului
Dragoste culoare a Parisului
O flacără vag fericită
Răsare-n susul străzii;
O lumină publică
Dăruită-azurului-nalt;
Oricum un foc auriu la geana
De cețuri a visului;
O flacără destul de fericită.
Dragoste culoare a Parisului.
poezie de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era o zi dulceagă...
Era o zi dulceagă
De lehamite de om;
Nici un nour pe cerul
Parisului incolor.
Îmi iscam o disperare
Îi simțea nevoia trupul;
Amărăciunea cărnii
Mi se-aduna în gură.
Aș fi vrut să mă-nvârt
După-o cernită biserică
Pentr-a fi sigur
Că nu mergeam nicăieri.
Dar cântam cu glas jumate
Un soi de cânt fără cuvinte
Vast și-asemeni unor vele
Parcă de pe mare.
poezie de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Jules Romains, adresa este: