Poezii de Karl Marx
Ulanem
Dacă există Ceva care devorează,
Mă voi arunca înăuntrul său, chiar dacă ar fi să ruinez lumea,
Lumea care se interpune între mine și prăpastie,
Am s-o sfarâm în bucăți cu blestemele mele neîntrerupte,
Îmi voi arunca brațele în jurul realității ei aspre,
Iar lumea va trece mută, îmbrățișându-mă,
Ca apoi să mă scufund într-o nimicnicie absolută,
Pierind în neant; aceasta înseamnă a trăi cu adevarat.
poezie de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Strigătul unui dezdănăjduit
Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul.
În blestemul și tortura destinului.
Toate lumile Lui s-au dus fără întoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea.
Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului,
Vârful lui va fi rece și înspăimântător,
Groaza superstițioasă - îi va fi fortareață.
Agonia cea mai neagră - îi va fi căpătâi.
Cel ce-l va privi cu un ochi sănătos,
Se va întoarce palid ca moartea și mut,
Cuprins de morbul morții oarbe și înghețate,
Fie ca fericirea lui să-i pregătească moartea.
poezie de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândria omenească
Cu dispreț îmi voi arunca mănușa
Drept în fața lumii,
Ca să văd prăbușirea acestui uriaș pitic,
A cărui cădere nu-mi va înăbuși înflăcărarea.
Apoi voi pribegi asemenea unui Dumnezeu biruitor
Printre ruinele lumii
Și, dând cuvintelor mele o forță activă,
Mă voi simți deopotrivă cu Creatorul.
poezie de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Karl Marx, adresa este:
