Leon Verane

Sfaturi

I
Cu pipa-nvăluită de-a fumului dantelă,
Priveşte cum se naşte poemul diafan,
Apoi, după-amiază, stând rezemat de-o stelă,
Ascultă-n crâng cum cântă din nai divinul Pan.

II
La adăpost de vară sub falnicul castan,
Spre-a da culoare clipei, de griji când se goleşte,
Ascultă-n timp ce vinul în cupă se topeşte,
Cum cloncăne carafa ca un bătrân curcan.

III
Acum, după o noapte de trudnică migală
A versului, la ora când lămpile apun,
Coboară în grădină: crini, albi şi galbeni pun
O pajişte de stele-n a dimineţii poală.

poezie clasică de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Prin tapiseria amurgului
Trece ca o urzeală
Zborul în zigzag al liliecilor.
Prin invizibile candelabre
Se aprind, pe rând,
Miile de lumânări
Ale stelelor.
Iar seara,
Ca o slujnică
Prevăzătoare, depune
La capătul zborului lor -
Frumoasele păsări,
Ca pe nişte bibelouri
Pe etajerele
Cedrilor.

poezie de Leon Verane din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!