Li Bo

Justificare

Dacă cerul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Steaua Vinului pe cer;
Dacă pământul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Izvorul Vinului pe pământ.
De vreme ce Pământul şi Cerul iubesc vinul,
Ar fi cuminte ca muritorul iubitor de vin să se ruşineze?
Aud că transparentul vin,
La fel ca tămăduitorul, are darul de a calma şi de a alina;
Se spune că fantezia lui grandilocventă este bogată
Asemeni minţii fertile a înţeleptului.
Amândoi, tămăduitorul şi înţeleptul, sunt mereu însetaţi –
De ce am căuta clarvăzători printre zâne şi zei?
Trei cupe deschid larg uşa paradisului;
Bea o carafă plină şi universul îţi aparţine.
Deşi extazul dăruit de vin este nemărginit,
Abstinenţii nu-l vor cunoaşte niciodată.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladele celor patru anotimpuri - Iarna

Curierul va pleca mâine, i s-a spus.
Ea coase la veşmântul de războinic toată noaptea.
Degetele simt răceala acului.
Cum mai poate ţine strâns foarfecele?
Acum munca s-a terminat şi ea îl trimite acolo departe.
Oare când va ajunge în oraşul unde se află războinicii?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul toamnei la miezul nopţii

Peste capitală pluteşte luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăşi şi iarăşi, către Trecătoarea de Jad...
Oh, când vor fi învinse armatele tătarilor,
Iar soţul meu se va întorce din lunga campanie!?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu faţa către umbra mea – şi deja suntem trei.
Luna nu ştie cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuşi, pentru o vreme fac luna şi umbra tovarăşii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să ţină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace şi încolo.
Dansez – umbra se răsfiră şi tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Lo-yang, ascultând un flaut în noaptea de primăvară

În ce casă scoate flautul de jad aceste note triste,
care plutind cu vântul de primăvară umple întregul Lo-yang?
În seara asta, dacă vom auzi iarăşi vântul strecurându-se prin sălcii,
ne va putea oare cineva ajuta să ne ostoim dorul de casă?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templul din Vârful Muntelui

In seara asta stau la Templul din Vârful Muntelui.
Aici aş putea culege stelele cu mâna.
Nu îndrăznesc să rostesc un cuvânt
De teamă să nu tulbur ordinea cerească.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine primăvara

Iarba creşte în nord verde ca jad-ul,
Lăstarii murilor aici se împletesc în tufişuri verzi;
Iar tu, în sfârşit, te gândeşti la întoarcerea acasă,
Acum, când inima îmi este aprope frântă...
O, briză a primăverii, de vreme ce îndrăznesc să nu te cunosc,
De ce îmi dai la o parte perdelele patului?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta sunt sus la Templul Adunării;
Aici pot culege stele cu mâna.
În tăcerea din jur nu cutez să rostesc un cuvânt
De teamă sa nu deranjez cursul cerului.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur, privind muntele

Deodată, toate păsările şi-au luat zborul şi au plecat;
Un nor pluteşte leneş pe cerul bleu.
Nu ne săturăm niciodată să ne privim unul pe celălalt–
Singuri amândoi, muntele şi eu.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţindu-mă de un prieten

Munţi albaştri se întind dincolo de zidul din nord;
La marginea de est a oraşului curge un râu înspumat.
Aici ne despărţim, prietene, de data asta pentru totdeauna.
Tu călătoreşti mii şi mii de mile, pierzându-te în depărtări
Ca un pâlc de nuferi luat de ape.
O, norii plutind pe cer şi gândurile pribeagului!
O, amurgul şi dorul după un vechi prieten!
Ne depărtăm, călări, unul de celălalt, fluturând din mâini,
În vreme ce caii noştri nechează încetişor....

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!