Lidia Pasat

(re) Aşteptându-l pe Godot

În grădină personajele glisează
într-o nouă subversiune
printre esenţe, aparenţe,
dezbrăcaţi de secrete.
sinceritatea arde.
ineluctabil
personajele glisează
Aşteptându-l pe Godot...
Cel ascuns după paravan
amestecă pregnant
florile, fiinţele, spiritele,
marionetele, adevărurile
amăgindu-i cu verbalismul său catifelat.
după care pleacă
să danseze farandola
în Piaţa Mare.
A uitat de Godot...
O să angajez un bufon,
să le schimbe destinul
scatologicelor personaje.

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de când nu am mai stat de vorbă
din cartea mea deschisă
ai furat lumina unui gând
şi cartea s-a închis

e un secol de când nu am mai stat de vorbă
ce repede trece timpul

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anamneză

Castelul mi l-am construit departe
De ţărm, de naufragii şi de nereide,
Pe stânca albă alge moarte
Ce muşchiul verde îl pot ucide.
În porţi îmi bate timpul desfrunzit
Se uită peste umăr vanitos
Vrea să doboare ziduri, mânios
Dar muşchiul ce mă îmbracă a înflorit.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea e prea lungă pe pământ

Când noaptea e prea lungă pe pământ
"fluturii aceia rupţi din soare",
ce mi-au adus iubire şi candoare,
Îmii prelungesc chiria pe pământ.
Am strâns umbre, amintiri în buzunare,
şi le-am trimis apoi pe frunze plutitoare,
şi cu lumina-n pumnii mei fragili,
Ţi-am răsărit în cale,
Te mai miri?

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caneluri

Copacul ăsta se uită la mine de câteva ore.
Îmi tâmplăreşte gândul de acum,
Se uită la mine, la tine, la toate.
Degeaba mai sorb înfiorări din gândul cu tine
În seara asta nu freamăt,
Nu mai am foame, nu mai am sete
Mi-e teamă să adorm, să nu alunec.....
Îmi dezleg ochii din eşarfa ultimei înserări
Canelurile copacilor păstrează umbra
Sărutările, şoaptele, emoţiile
Iar scoarţa lumina, candoarea şi ura,
Tot cad frunze din teiul înalt
Sus, pe o crengă, ferită de aştri,
O frunză a prins forma unri inimii
A inimii mele sau a altcuiva.
Se apleacă uşor, tot mai mult spre pământ

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul aruncat pe fereastră

am dat timpul mai departe
cu o oră
să nu ştiu că ştii
ce ştiai că ştiu,
basmul imoral
fuga de iad
uşa de cristal
neterminatul bal.
ceasul aruncat pe fereastră
îmi mai ticăie în piept
chiriaş pentru un timp.

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De astru

floare galbenă de astru
unde-i Pegas cel măiastru
să mă poarte pe un astru
noaptea, pe un ţărm salmastru

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul dintre nori

Eu am crescut odată cu ciutele,
Cu florile de colţ.
Stelele mele n-au căzut în mare,
Îmi arată şi astăzi calea...
Seara copacii stau la sfat...
Îi aud murmurând
Când tace vântul.
La asfinţit umbrele copacilor
Se alungesc încet, îndrăgostite
Să atingă zidul de piatră.
Nu pot să calc peste ele,
Le înconjor cu privirea
Mâinile mele îndrăgostie
Dezmiardă norul cu margini de zăpadă.
Noaptea voi ninge peste tine,
Peste fruntea ta
Şi paşii te vor aduce la mine, în pădure.
Pe sub cetini, printre stânci
Dansează hâdul Pan,
Cel cu alai ales..

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflaţie barocă

Într-o inflaţie barocă
De presupuse sentimente,
De pretenţii şi orgolii nejustificate
De interese şi personaje caragialeşti
Unii nu-şi mai găsesc locul.
Într-o inflaţie barocă
De presupuse argumente,
Privesc
De pe cerul meu exaltant
Personajele, măştile,
Prăpăstiile, corolele,
Citadelele, abisurile
Şi din nou cerul.
În această inflaţie barocă,
Măştile au intrat
Şi în lumea mea...
Am deschis simplu poarta,
Şi le-am poftit
Fără să le mai cer acte,
Diplome, CV-uri....

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîmblânzit

Spiritul meu goneşte în noapte
Ajunge la Troia, pe zid de cetate
Părtaş e la lupta lui Hector cu Ahile
Îmbracă armura la Termopile.
Sufletul meu se plimbă desculţ prin lume,
Alunecă-n hăuri, se îmbracă în genune,
Adoarme pe un nor aşteptând dimineaţa
Când norii se nasc şi tremură ceaţa...
La Masala adoarme între aripi de vultur
Prea târziu să salveze şi ultimul flutur
Şi-ar vrea pe fruntea lor să aşeze nimb
Pentru tot ce nu s-a oferit la schimb.
Dar poate totul e doar o poveste,
Şi doar spiritul meu tot caută-n lume
De vină e vântul ce mă cheamă pe creste.
Vântul de seară mă strigă pe nume!

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!