Poezii de Limona Rusu
Am sărutat
Am sărutat aripa suavă și neostenită purtând numele tău
iubire biciuitoare de trupuri prin care umblă caiii sălbatici slobozind vise perechi
șoaptă răsărită pe buzele ce ard de febra așteptărilor strânse în numele tău
fereastră deschisă spre un mâine dăltuind patul de dragoste veșnic nestrâns.
Am păstrat pe gene iertarea și razele neliniștite din soarele privirii tale astrale
oglindă a tăcerilor vinovate de farmece zidind ceruri și stele de aer
culoare a vieții ținând în palme universul nopților tandre
lumină dansând de-a pururi pe chipuri îmbrățișând lutul trecerii noastre spre sâmburii din stele nemuritoare.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Croșetez rânduri
Răsucesc emoții pe ramurile înveșmântate
în strălucirea răsăritului purtând aripi
descântate de boala dulceagă înflorindu-mi la tâmple
într-un dans al muzelor vrăjite de cascade îmbrățișate.
Răsucesc gânduri despletite de ziduri
într-un strigăt târziu împodobit cu timpul nestatornic
umblându-mi pe perna de insomnii și iluzii vrăjite
croșetate de ochiul flămând al inimii rătăcitoare între două tăceri.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergem la culcare
Mergem la culcare fără bilanțuri
ci doar împlinim un ritm biologic și-un banal cotidian
nu ne întrebăm dacă am înseninat deznădejdea
din sufletul celor ce le-a fost dăruit mai puțin.
Spălați în durere și-n aspre lipsuri
se tânguie ai noștri semeni anonimi
știm doar să clamăm pietatea și bunătatea
dar trăim pentru ego-ul ce latră-n pustiu.
Zdrențuiți de nevoi și de ziduri amare
cei mulți nici soarele nu-l mai zăresc prin glodul hulpav
de ne este bine și cald adunăm risipiri și minciuni veștede
măsurăm timpul prin nepăsare, răutate, năruire și tern.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt valul
Sunt valul ce dansează în privirea rece a lunii
port în pletele-mi negre doruri ciobite și frunze rătăcitoare unduind ziduri pe trupu-mi de soare
care bântuie pe marginea speranței în roua dezmierdătoare a darului unei noi dimineți
plămădesc veșnice petale de suflet pe brațele-mi ce atârnă la țărmul plâns al neputinței.
În zborul astral luminând un colț de cer tandru sunt aripa frântă prea devreme
de Eris cea răzbunătoare semănând discordia cu mărul de aur
dăruit de Paris divinei Afrodita doar pentru a slăvi promisiunile înșelătoare
sunt doar Elena prinzându-și lumânări îngândurate pe chipul șlefuit de iluzii alungate de trista nimfă Oinone.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre albastre
În umbra unei clipe de zidire și fum
ți-am adus ofrandă chipul meu
sărbătorind trandafirii roșii stând la poalele tristeții
stelelor învelind cercuri noi osândite de sorți.
În umbra unor salbe de vise strălucitoare
împrejmuindu-ți inima clară ademenindu-mi văile dulci
ți-am adus ofrandă sufletul meu de aer
luminându-ți șoaptele de argint strigându-mă între două tăceri.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un câmp
Un câmp de lavandă e sufletul meu
care adastă mări înspumate tremurând valuri mângâiate de soarta
stând la taifas cu stropi de lumină stăpânind visarea albastră
ținând în palme universul nopților tandre cu tine.
Pe un câmp de lavandă penelul curge lacrimi de dor
dansând mersul dragostei licărind umbra dorului sfânt
versul ți-l fac pavăză îndepărtând uitarea și frigul
sunt doar o Evă alungând renunțarea pe cerul înstelat al nerisipirii.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Limona Rusu, adresa este:
