Poezii de Liviu Reti, pagina 6
Ne grăbim ...
Ne grăbim să spunem: ieri
Ne grăbim spre nicăieri.
Ne grăbim să concluzionăm,
Ne grăbim să urcăm.
Ne grăbim să alegem,
Ne grăbim să culegem.
Ne grăbim prea mult,
Ne grăbim spre tumult.
Ne grăbim indiferent,
Ne grăbim emergent.
Ne grăbim fără sens,
Ne grăbim și suntem.... contrasens.
poezie de Liviu Reti (16 ianuarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă în pocal
Și te-ai stins ușor, maestre,
Cu durere ai pierit,
Iar a noastre țeluri-zestre,
Tot adânc au adormit.
Ne curtează falnic morții,
Cu-ale laurilor spini,
Căci am fost frumoșii sorții,
Peste glie și vecini.
Nu se-mpotrivește nimeni,
Vântul bate în aval,
Clipa luptă peste semeni,
Să păstreze un pocal.
Și se scurg în taină clipe,
Cu amar și dor de ducă,
Peste țara cu aripe,
Macinată de nălucă.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (15 iunie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de măr
M-a amuțit cu ochii
Și frumusețea-i pură.
Și nu pot să m-apropii,
Nici de obraz sau gură.
Neliniștea-mi răsare,
Când văd frumosu-i păr.
Și simt ca o visare
Parfumu-i ca de măr.
Pășește lin pe ape
Și gânduri răscolite.
Mă farmecă în noapte,
Cu vise ne-mplinite.
Visez stingher urmarea,
Ce pare să nu vie,
Prin zâmbetu-i ca marea,
Cu frumuseți... o mie.
poezie de Liviu Reti (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut în mine...
Doi ochi își plâng de milă
Pe-o margine de canapea,
Iar mintea cea senilă,
Nu poate a-i înduioșa.
O inimă se tânguie în silă
Pe-un vag suspin eliberat,
Căci dorul dinspre o copilă,
Acum, se pare că a încetat.
Un suflet temerar, debusolat
De clipe mult prea grele,
Se zbate aprig ca un apucat
În corpul meu, cu oase drept zăbrele.
A mai rămas doar stih-ul de bărbat
Cu goliciunea de versificație fadă,
El se propagă-n vidul mat
Și-n viața tristă, care stă să cadă.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (22 mai 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pixul...
A răsărit din încercarea,
De-a depăși un biet stilou.
Și-a reușit, precum visarea,
Să facă gândul, tot mai greu.
Era compus din pastă, mină..
Și-un corp de plastic colorat.
Și sta trufaș la inimă,
Doar într-o clemă agățat.
Privea mereu la coli nescrise.
Doar, doar se-arată-n față vreuna.
Ca să le facă manuscrise
Și s-obosească iarăși mâna.
A luat tiraj la fabricare,
În ani de folosire ne-ncetat.
Și-l mânuiește orișicare,
Pe coli de scris, neapărat.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (29 martie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea inimii taiate
Uitată într-un colț, la soare
În așteptarea sensului sublim,
Se reflecta cuceritoare
O inimă tăiată de un nor infim.
Înconjurată de-arealul neguros
Și alintată de o rază jucăușă,
Ea stă pe-un drum anevoios
Ascuns de umbre și o ușă.
În așteptare, ea scrutează cerul
Pentru a-i trece visul de "nu mă uita"
Și veșnicia să îi stingă dorul,
Ce astăzi îi ascunde golul de "inimă rea".
A adunat în ani-lumină
Dureri și zâmbete trimise către ea,
Dar, astăzi, îmi șoptește-n tihnă,
Că nu mai simte visul, ci... încrederea.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (16 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară prinsă-n turn
Curge apa pâlcuri, pâlcuri
Peste frunzele din toamnă,
Zbucium șiroind sub dâmburi
Susurând precum o doamnă.
Primăvara este prinsă
De alaiul de verdeață,
Cu miros de lume tristă
Își ascunde a sa față.
Haina adormită-n glie
A naturii la toț mamă,
Se ridică parcă-i vie
Peste formele de stană.
Vietățile pornite,
De la sud spre miază-noapte,
Fac cărări neobosite
Spre poienile cu șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (20 aprilie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorica glumei
Descopăr viața,
Mă descopăr constant
Și ca vechi militant
Subțiez, zilnic, ața.
Adun vechi cutume,
Retrăiesc zboruri lent
Și ca vechi insurgent,
Mă dezic de-astă lume.
Mituri vechi le dezbat
Cu aplomb de școlar
Și ca orice fugar,
Vă las clipa pe-un pat.
Nu te caut, acum,
Mă găsești unde vrei
Și cu simple idei,
Veșnic, eu recompun.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (20 februarie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie de toamnă
Se pregătesc cocorii,
Să plece înspre sud;
Iar cerul cheamă norii
Și pruna cade-n dud.
Lumina e cam scurtă
Și noaptea se întinde,
O rândunea se mută
Și nimenea n-o prinde.
Micuțe stele zburdă
Pe negrul de pe boltă,
Pământul iar asudă,
De sub bogata holdă.
Cu utilaje grele
Mesenii se întoarnă,
Sub cerul plin de stele,
Ei holda o răstoarnă.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 septembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune-n tricolor
Vă scriu în seara reculegerii de fapte
Și-a amintirilor ce or să vie,
Căci vă transmit aceste șoapte
În ceasul ultim de prostie.
Nu mai huliți această țară
Și acest neam nemuritor
Căci ce-i aici, nu e "afară"
Și nu va fi-n acest popor.
Gradina focului ce dă speranța
Se tânguie, acum, sub glie,
Căci lumea își omoară-ncet speranța
Și astăzi, adevăru-i parodie.
Viziuni absurde-s aruncate-n joc
Peste a noastre neputințe,
Iar mintea-n trup nu-și are loc,
Căci este plin de suferințe.
Constant se crește energia
În corpul istovit și gri,
Doar timpul ne reduce agonia
Și ne așază lespedea pe ii.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Liviu Reti, adresa este: