Liviu Reti

Incertitudini fugare

Victoria cea trufaşă a florilor de stea,
Îmi răscolise-adâncul muiat în baclava.
Căci nu puteam concepe, că timpul e incert.
Şi falnica minciună răzbate în deşert.

Indicii multe, mute mă trimiseră-n colţ.
Şi uliu deznădejdii mă apucă în clonţ,
Cu vârful ascuţit şi drept, deopotrivă
Îmi zise să aştept, că este în derivă.

Fereastra de cristal s-a aburit de şoapte,
Şi clopotul rasună ameţitor în noapte.
O funie trasă harnic, prin zmoală cu durere,
Alungă mâna rece c-un zâmbet de plăcere.

Mănunchiuri de dorinţi se risipesc în van,
Cu râsete sarcastic strivite de tavan.
Prin vise pomenite, într-un ceaslov murdar,
Se sting înmărmurite ocheade făr' de har.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (4 iulie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini...

România-i cap de fier,
rugineşte lent
şi ne ţine-n auster
pe-un discurs dement.
Agramat este cuvântul
ce-l invocă des,
făr' să potolească gândul,
toamna la cules.
Viitorul sună bine
după cum se vede,
aliniază către tine
stratosfera verde.
Ne destinde azi lumina,
ochiu-i mototol
şi-aşteptăm cu toţi chenzina
pe stomacul gol.
Ani-lumină ne aşteaptă
cu feştila stinsă
şi cuvinte spuse-n şoaptă
pe sub pleata ninsă.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (4 octombrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemnul autoportretului

Tinereţe floare rară,
Nu mă părăsi-ntr-o doară!
Că ţi-oi da tot ce îi vrea
Dansul şi inima mea...

Tinereţe floare tristă,
Hai mă scrie pe revistă!
Că ţi-oi da tot ce îi cere
Nopţi cu vise, dor şi jele...

poezie de Liviu Reti (13 decembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemnul cugetului

În paşi grăbiţi se-ascunde luna
Pe sub un cer prea înnorat
Şi jalnic strigă, iar, minciuna
În colţul casei cu geam mat.

Rănit e cerul de urale
Ce se aud de jos, acum
Şi gloate se urnesc la vale
Să vânture al ţării scrum.

Ajuns-am azi să nu mai fim,
Iar timpul este insurgent,
Ca noi de noi să nu mai ştim,
Căci gândul este dependent.

Se tânguie strămoşii-n van
Pe sub sicrie de granit,
Iară nepoţii şi-un golan
Ne mint frumos, necontenit.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (6 noiembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indemnul şcolarului

Hai la şcoală! Hai, acuma!
Timpul nu aşteaptă.
Lasă grijile la muma
Şi un plâns în şoaptă.
Hai, fi primul ce învaţă,
Alfabetul e frumos,
Şcoala veşnic e povaţă,
Haide, fii curios!
Alţi copii la şcoală sunt
Din acelaşi an,
Jocul lor pe-acest pământ
N-o să fie-n van.
Semne, litere se-mbină
Cald şi armonios,
Timpul nu stă în odihnă,
Dar trece frumos.
La sfărşit de an şcolar
Coroniţa o aşază,
Peste fruntea de ştrengar,
Ce frumos visează.

poezie de Liviu Reti (17 septembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inversiunea valorilor

În valorile recente s-a produs răscoală,
Cică omul în prezent, poate făr' de şcoală.
Astfel, contracepţia-i luată
Şi concepţia alungată.
Banii sunt pe primul loc,
De eşti doct sau dobitoc.
În iubire nu se crede,
Ci în nunta cu mult verde.
Scrisul şi cuvântul dat
Este lesne aruncat.
Cine virgula o mută
Şi pământul îl strămută,
Este folosit cu spor
Şi nu este infractor.
Forma fizicului lat
Şi a capului pătrat
E valoare intrinsecă
Astăzi, intr-o bibliotecă.
Se rostesc cuvinte mari
De copii şi de şpăgari

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (24 iunie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine femeie

La tine femeie, mereu îmi e gândul
Şi pagini de cărţi răsfoi-vom o mie,
Pocalul de viaţă ne-a prinde sorbindu-l,
Când stele răsar, către cer dinspre glie.

Puterea în rod să te ţină cuprinsă,
Cu zile şi nopţi peste corp neîntinat,
Miresme de floare gingaş neatinsă,
Păşească vremelnic într-un corp de-admirat.

Aruncăte-n valul ce trece mereu,
Cu al tau sân trufaş, dezinvolt.
El străpunge şi ochiul de zeu,
Ce priveşte răpus, chiar de-i mort.

Bucureşti... 8 martie 2020

poezie de Liviu Reti (8 martie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţa violonistă...

A prins arcuşu-n mână,
Vioara deopotrivă,
Visarea-i stă în gând,
Cântarea se adună.
Mirate curg solfegii
Şi note curg la vale,
Se miră chiar şi regii
Din turnuri muzicale.
O ploaie ne încântă,
De sunete plăcute
Şi cerul tot îngână,
Doar afirmaţii mute.
Întinse pe câmpie
Se bucură-n surâs,
Superbe flori de ie
Ce-au răsărit din plâns.
Mirat, al feţei ochi
Îşi arcuieste trist
Al fetei lung deochi,
Ce speră-un violonist...

poezie de Liviu Reti (11 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare frumoasă

Când caii năvalnici în dans se aprind
Şi veseli coboară în lunci,
Doar norii îmi strigă miraţi de porunci
Şi-aruncă cu zâmbete-n gând.

Puterea din vin se coboară-n picior,
Cu murmur de paşi peste gând.
Iar corpul se lasă purtat doar de vânt,
Când sunetul trist se închide-n covor.

Mireasma de haine ramasă acasă,
Vulcanic combină succint,
Al pielii miros combinat în distinct,
Cu iz metafizic şi lemn de pe masă.

Chemarea din sunet ne strig-a putere,
Ce curge pe corpul brumat,
Închis într-o sticlă cu geamul cam mat,
Purtată succint în odăi de campere.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţională...

Cunoştinţe-avem o mie,
Aptitudini, mintea ştie.
Atitudini stau pe faţă,
Provocările... în viaţă.

poezie de Liviu Reti (24 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!