Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Louis MacNeice

Poezii de Louis MacNeice

* * *

Lumea nu va mai fi niciodată aceeași – ce clișeu –
Este tot aflăm când moare cineva cunoscut
Și nu mai este împreună cu noi
Să-împărțim periferia unui miros de demult.

poezie de Louis MacNeice din Tam Cari Capitis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune înainte de naștere

Nu-s încă născut; ascultați-m㠖
Nu lăsați liliecii însetați de sânge, șobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.

Nu-s încă născut; consolați-m㠖
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemnița-între ziduri înalte,
mă va amorți cu droguri tari, mă va-înșela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.

Nu-s încă născut; aveți grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările și de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce pașii.

Nu-s încă născut; iertați-mă
pentru păcatele pe care le va săvârși lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru viețile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,

[...] Citește tot

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epilog

Mă-înconjoară așezate-n rânduri, carte după carte,
În stânga,-n dreapta,-n față,-n spate;
Prin pădurea-aceea enormă de vorbe moarte
Trebuie să vânez păsări vii-n ora care ne desparte –
Cum toate firele-s tăiate, dedic această poezie
Celor care-ați simțit dorința de-a muri, asemeni mie.
Amici ai mei, de-aproape sau de departe,
N-aveți de-ales, trebuie să vă trăiți viața-între capetele retezate.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel care privește stelele

Exact acum patruzeci și doi de ani – pentru mine cel puțin,
Numărul are o oarecare relevanț㠖 într-o noapte înstelată
Trenul alerga spre vest, vagonele erau pustii și n-aveau coridoare,
Așa că putem vedea, alergând dintr-o parte-n cealaltă,
Acele găuri, punctate pe cer, intolerabil de strălucitoare,
Care fiindcă-aveau nume latine mă tulburau, la-început,
Apoi fiindcă-am aflat cât de departe-s în universul care se dilată
Și că lumina lor a pornit la drum înainte ca eu să mă fi născut.

Amintindu-mi acea noapte, realizez acum
Că lumina care-a pornit de la ele-atunci – acei licurici –
În urmă cu patruzeci și doi de ani, nu va ajunge nicicum
La mine, iar când va ajunge, eu nu voi mai fi aici.
Se prea poate ca nimeni, dar nimeni, să mai fie-n viață
Pentru-a remarca acele lanterne-ale întunericului,
Nimeni care să-alerge dintr-o parte-n alta a unui tren de noapte
Pentru-a le-admira și pentru-a adăuga zerouri nimicului.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alcool

Gata cu lozincile, dați-ne macheală
Și-o tulim: șnaps, rom sau bere-amară;
Calea-i una, prinzători de fluturi, ușcheală
În sinea-ne – și-astfel vom evada afară.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autobiografie

În copilăria mea copacii erau verzi
Și foarte mulți. Și fluturi prin livezi.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Când vorbea tata parcă lovea-n copaci securea,
Iar la gât gulerul îi stătea mereu aiurea.

Vino devreme sau nu veni deloc.

Mama purta rochii de un galben stins;
Blândă, duioasă, blândețe fără de cuprins

Vino devreme sau nu veni deloc.

Pe la cinci ani am început să am coșmaruri dese –
Și-apoi nimic apoi nu a mai fost precum fusese.

Vino devreme sau nu veni deloc.

[...] Citește tot

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Casă pe o stâncă

Înăuntru, geana unei lămpi micuțe. Afară,
Sclipirile farului peste marea neprimitoare și temută.
Înăuntru, sunetul vântului. Afară, vântul.
Înăuntru, inima închisă și cheia pierdută.

Afară frigul, vidul, sirena farului. Înăuntru,
Omul puternic luptându-se să-și reia soarta în mână,
În vreme ce ornicul orb devine tot mai iute, tot mai zgomotos.
Afară, luna mută și mareea gureșă peste care luna-i stăpână.

Înăuntru, blestemele și binecuvântările-ancestrale.
Afară, căușul gol al cerului, golul adâncurilor, abrupt.
Înăuntru, un om pragmatic, vorbind la o cruce
Despre lucruri folositoare lui, într-un somn întrerupt.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În hoteluri

În hoteluri, noaptea, te ia groaza când trecând pe coridoare
Vezi toți acei papuci încremeniți lângă uși, într-o mută-așteptare.

poezie de Louis MacNeice din Suntem aici – la fel ca întotdeauna – în siguranță în pielea noastră, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina Soarelui în grădină

Lumina Soarelui în grădină
Devine tot mai clară și mai rece –
Noi nu putem aresta în plasa lui de aur
Minutul care trece;
După ce totul a fost spus
Nu mai putem cere iertare.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupi

Nu mai vreau să fiu meditativ, dar absolut deloc,
Invidiind și disprețuind lucrurile lipsite de gândire,
Descoperind manierismul în câini și-n mâzgălituri stângace,
În fetele tinere care-și fac părul și-n toate castelele de nisip
Luate de val la ora culcării copiilor, o palidă-amintire.

Mareea vine și se retrage iarăși, dar nu mai vreau
Să insist că-i flux sau reflux, nici despre permanența ei;
Nu vreau să fiu parte-a unui cor filozofic sau tragic, cu morți și eroi,
Ci doar să-mi ațintesc ochii la ceea ce va fi mâine.
Apoi, apoi fie ca marea să curgă peste noi.

Așa că veniți cu toții aproape, faceți un cerc,
Uniți-vă mâinile și credeți cu tărie că mâinile vostre unite
Vor ține departe lupii de apă-ai mărilor albastre
Care hăulesc de-a lungul țărmurilor. Și fiți încredințați
Că nimeni nu-i aude din mijlocul râsului și-al cântecelor voastre.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Louis MacNeice, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook