Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Luo Fu

Poezii de Luo Fu

O pereche de pantofi

De la o distanță de o mie de mile
Îți trimit o pereche de pantofi din bumbac
O scrisoare
Fără cuvinte
Conținând mai mult de patruzeci de ani de lucruri care trebuie spuse
Lucruri la care doar m-am gândit, dar pe care nu le-am spus niciodată
O propoziție după altă propoziție
Cusute mărunt în tălpile pantofilor
Am păstrat ascunse toate pe care le am de spus multă vreme
Unele dintre ele ascunse lângă fântână
Unele dintre ele ascunse sub perna mea
Unele dintre ele ascunse în pâlpâitul lămpii la miezul nopții
Unele dintre ele au fost uscate de vânt
Unele dintre ele au prins igrasie
Unora dintre ele le-au căzut dinții
Unora dintre ele le-au crescut licheni
Acum le adun pe toate
Și le cos strâns în tălpile pantofilor

Pantofii s-ar putea să-ți fie mici

[...] Citește tot

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de mare

În momentul când marea este cea mai sărată
Văd
Un om gânditor ghemuit pe o stâncă,
Și nu acel nor al înserării
În nuanțe de albastru.

Dilemele lui
Luminează în turnul farului.

El nu poate înota către țărm pentru că
Spatele lui înrădăcinat în nisip
Este împins înapoi de soarele care apune.
Astfel că în secret el marchează locul unei epave aflate departe
Pe tălpile lui.

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pește

Doar petala soarelui la apus a mai rămas în ochii lui
Oricum va mai fi și mâine timp pentru a sparge oglinda
El plin de deferență locuiește-n orașul H
Un plop zboară în jurul lui
Privind întâmplător în sus vede
Fum alb de oase plutind deasupra unui horn
Sau poate sunt fluturi?

Își freacă aripioarele și se gândește
Între timp alburiul de dincolo de geam devine miriade de luminițe
El este singurul erou a mii de povești
Numai scuturând dorsala ar putea provoca încă un dezastru
Întorcându-și ochii în sus...
Privește! Solzi aurii dar nu sunt înotătoare
Ce fel de pești sunt aceștia?

Mai târziu ghemuit sub streașină
Mănâncă un fruct numit lună
Scuipând semințele zdrobite spre cer
Ele devin stele

[...] Citește tot

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de ceață

O egretă
Citește într-o orezărie "Les Nourritures Terrestres".
Se rotește în jurul unui un anumit loc și, întinzându-se ca un brotac,
Își încearcă norocul scufundându-și capul;
Un un nor de stropi se ridică la suprafața apei.

Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-și piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceață
Sau dincolo de ceață.

Își întinde aripile și universul o urmează; plutind spre înălțimi,
Zorii sunt un cântec, scurt și luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceață.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îți poate lega doar aripile, nu și zborul.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de ceață...

O egretă
Citește într-o orezărie Les Nourritures Terrestres.
Se rotește în jurul unui anumit loc și, întinzându-se ca un brotac,
Își încearcă norocul scufundându-și capul;
Un nor de stropi se ridică la suprafața apei.

Contemplarea nu-i mai mult decât
A reflecta dacă soarele este sau nu nihilist.
Săltându-și piciorul stâng, se întreabă
Dacă trupul ei trebuie să penduleze în ceață
Sau dincolo de ceață.

Își întinde aripile și universul o urmează; plutind spre înălțimi,
Zorii sunt un cântec, scurt și luminos,
Aprinzânu-se singuri în ceață.
Dacă funia orizontului se ridică să te lege,
Ea îți poate lega doar aripile, nu și zborul.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de cenușă (unui prieten mort)

Erai tu însuți,
Candoarea nu are nevoie de nume;
Florile morții îmbobocesc în ochi care veghează,
Îngenunchem în vâltoarea timpului pentru a deveni cenușă.

Dar noi nu reprezentăm nimic, fețe rumene
Ascunse în buzunarele pantalonilor asemeni unor monede false.
Tu ai fost embrionul, scânteia devenind flacără;
Nu contează cine ți-a provocat o mândrie ca aceea a rodiei,
Ți-ai ridicat brațele cu furie, violent, în fața celor care ne năpăstuiau.
Ai fost jumătatea de lumânare legendară,
Cealaltă jumătate de dincolo de cenușă.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dincolo de lacrimi

Dacă îți este teamă de seriozitatea mea,
Deschide, te rog, fereastra către orașul care moare.
Nu căuta acea frază în mustața mea,
Ea este deja moart㠖
Ochii tăi sunt cimitirul ei.

Să stingem, deci, toate luminile,
Mai puțin pe cea stinsă deja de tine.

Cineva, după ploaie, se străduie să-mi stoarcă prospețimea frunții
Și mă despică feroce ca și cum aș fi un aisberg –
Lângă sobă privesc cu bucurie cum mă topesc într-un izvor,
Surâd și curg în venele lui, în coloana lui vertebrală.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Horn

Singur sub paloarea soarelui la asfințit,
Păr negru ridicat de vânt, o umbră zveltă stând încremenit㠖
Este puțin rece jos lângă zidulul orașului, un pic de singurătate.
Sunt un horn care tânjește să zboare.

Cu capul coborât, scrutez șanțul lung,
Apa gata să se reverse, șerpuind astfel de mii ani.
Pe mine oare cine m-a întemnițat?

În fiecare după-amiază privesc în sus
La urmele albe lăsate de nori pe cer.

Mi-e dor să călătoresc departe;
O! acel fluviu lung, acei munți albaștri!
Dacă-aș putea vâna norii ca un cocor sălbatic
Sau dacă-aș fi măcar o infimă particulă de praf...
Dar sunt numai o umbră aruncată jos, pe zidul orașului –
Aducând însingurare celorlalți.

poezie de Luo Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Luo Fu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook