Poezii de Mang Ke
Luna pe drum
1
Luna mă duce acasă.
Vreau să-o iau cu mine în ziua de mâine.
Până la capăt, în această tăcere calmă...
2
Miau, miau, miau...
Vă rog, nu deranjaţi.
Sunteţi fiinţe umane
Sau, poate, ceva mai fiabil?
3
Desigur,
Nu există nimic de care să fii mai mândru decât faptul de-a fi om.
Dar tu?
Tu eşti o pisică.
Iar un vânător de şoareci se poate considera Mao.
4
Vreau să-o iau cu mine în ziua de mâine!
[...] Citeşte tot
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampă
brusc se-aprinde lampa
văd numai ghearele luminii
împleticindu-se pe feţele beţivanilor
lampa bătând din aripile ei mari
mă şochează îmi arată cum sub ea
curge vinul
din ceea ce par nişte ochi morţi...
brusc se-aprinde lampa
lumina creează confuzie
se-aud strigătele beţivanilor
de unde-a apărut
de ce nu scăpăm de ea
de ce o lăsăm să ne mănânce
mai degrabă murim în întuneric...
brusc se-aprinde lampa
aud doar întrebarea şoptită de cineva
crezi că lampa asta ar trebui să rămână aprinsă
sau trebuie stinsă
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina soarelui
Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...
lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un poem pentru luna octombrie
1. Recoltele
Liniştită, Toamna-mi cuprinde faţa;
eu sunt sunt cel înţelept.
2. Munca
Vreau să fiu acolo cu caii şi cărăuşii,
trăgând soarele-n lanurile de grâu...
3. Fructul
Ce copii drăguţi,
ce ochi drăguţi...
soarele nu-i decât un măr roşu,
iar sub el, nenumăratele fantezii ale copiilor.
4. Pădurea-n Toamnă
Nimic din privirea ta nu-i aici –
nici un sunet de-al tău,
doar o eşarfă roşie căzută-alături de drum...
5. Pământul
[...] Citeşte tot
poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ştii o altă poezie, o poţi adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mang Ke, adresa este: