Poezii de Maria Helena Giraldo Gonzalez
Nimicul
Văd că anahoreții sunt ispitiți de capriciile nopții.
Cu cât este mai scurtă șederea în lume, cu atât mai mare e oboseala. Seara începe spre lungul interior al valului.
Superstițiile apropiindu-se de limită, rațiunea își pierde ruta.
Urechea îl aude pe cel renegat cu ore înainte. Viziunea mă înstrăinează, mă va costa discernământul.
Rezistență secretă: Un poem necesită mai multă energie decât sângele vărsat.
Cum să prinzi insomnia în cuvinte, scrierea este rebelă. Imposibil să apuci nimicul.
poezie de Maria Helena Giraldo Gonzalez din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Maria Helena Giraldo Gonzalez, adresa este:
