Maria Neski

Exil

Graiul blând ce-l defineşte
Acum putem să-l neglijăm,
Căci "Veşnica pomenire" se-nteţeşte
Când viguros îl înhumăm.

Epuizată e vederea sineală
Ce repetat mă bucura,
Ce în vis se furişează
Etern spre a-l evoca.

Cerându-mi mâna în enigmă,
Logodna-n iarbă s-a-nfăptuit-
Doi vlăstari pe o peluză
Ce cândva s-au îndrăgit.

Cu doliu în simţire şi lacrima voalată,
Clopotul răsună-n cuget, de neoprit,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (27 martie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de voi

Vreau căldura soarelui victorios pe câmpuri,
În după-amiezi de tăcere împlinită,
Departe de ziduri,
Departe de zarvă,
Departe de voi.

Vreau dansul lavandei târzii
Când mă lungesc arogantă
Pe gingaşul fir al ierbii
Ce protector mă poartă...
Sunt aproape de noi,
Departe de voi.

Într-o antiteză constantă-
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte,
Gălăgie-linişte...
Oraşul viclean mă aşteaptă.

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din spital,la Tropice

Sala gemea de boală prelungită
Izolată acasă de sărăcie şi frică;
După birouri, feţe aspre, cu ecusoane întoarse
Consultă trupuri amorfe şi stoarse.

Eram chiar eu acolo, pe fotolii de plastic,
Numărând banii ce ies din elastic.
Din urmă, internarea reiese din hârtii
Parafate cu bancnote de mult-iubiţii doctori.

Am vene subtile, buzele albite,
Iar în braţ, instrumente fanteziste.
Pielea emană doctorîi. Leşin.
Noi sperăm în taină că o să mai ieşim.

În gând pătrunde ceaţă de lămâi şi portocale,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (5 august 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Pe mormântul tău cel rece
Nicio floare nu mai creşte,
Doar soarele te-ncălzeşte.
Şi tu stai acum acolo,
Departe de lumea cea nouă,
În locul cel blestemat
Pe care spiritele-l străbat.

Ai lumină acum la cruce,
Ţi-o fi dor de ai tăi fii,
Ţi-o fi oare somnul dulce?
Dar nu te mai poţi întoare!
Aş vrea să te iau în braţe,
Să te ţin o clipă iar,
Să îţi dau o floare-n dar.

Lumina ce-ţi străluceşte

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapt

Cum nisipul lichidează valul spumos,
Aşa ucid şi eu.
Sub alibiul prieteniei m-am camuflat.
Răzbunarea din irisul crud nu piere.
Portretul şters execută infantilul,
Iar eu, cu apă amară, ucid ultimul om.
Acum am linişte.

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără poftă

Spune-mi unde eşti fată!
Umbra mea în pustiu e plecată,
Oraşul înveninat mă aşteaptă
Să-mi adâncească plaga infectată.

Vocea lor, vocea lui mă îngână
Şi-ncearcă să mă ţină de mână,
Dar acum mă aflu într-o comună
În care evoluează neputinţa comună.

Aştept dimineaţa să vină,
Să-mi plesnească ochii grei de lumină,
Să văd mierla străină
Care de-o vreme nu vrea să mai vină.

De cărţi, camera mi-e plină.
La cât scriu, hârtia se-nchină,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (18 octombrie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frenia

Marchez caietul.
Mă priveşte fix.
Apar.
Pândeşte. Rigid.
Nu pleacă. Şi iar...
Aici a fost.
Revine. Mă mut.
Le ia şi pleacă. Regres.
Când vine, le mută.
Frenia. Coşmar.
Ţip.

poezie de Maria Neski
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

În şoaptă

Sub ochii aceştia pastelaţi, lucioşi,
Ne cuprindem lacom în sărutul fin.
Iubire îmi şopteşti
Cu chipul tău senin.
Dorinţa mă îndeamnă iar...
Ei surâd cu ochii mari-
Copii cu titlu nobiliar
Ne cred cu toţii a fi.

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi

Clopotul vesteşte, nu-i zi de sărbătoare,
Sufletul meu acum se-nalţă-n zare;
Îngerii de braţe mă duc, acolo să mă ţină,
În lacrimi covârşitoare ai mei plâng şi suspină.

V-am îmbrăcat în răni şi neputinţa
Dumerind că vă va fi dor de a mea fiinţă.
Cu cicatrici pe trup, cu vene sângerând,
Eu mă înalţ la cer... gândind, imaginând...

Că într-o altă viaţă a greului popor
Nu va mai fi nevoie ca eu să mă omor,
Nu va mai fi nevoie ca tu să faci mult rău,
Fiindcă-ţi vei da seama că e poporul tău.

O viaţă am şi o reneg! O fac doar pentru tine,
Că ţie nici nu-ţi pasă, nu te gândeşti la mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagănul prunciei

Leagănul prunciei s-a rupt.
Corzi împletite atârnă abătute de pe creanga nucului.
Scoarţa viciată sprijină solul.
L-am părăsit şi a sfârşit.
Oare la fel se iveşte şi cu oaamenii pe care-i dispensăm?
Oare se îndeamnă sporadic să cuprind cu tălpile gazonul adipos,
Să mi se-nsteleze ochii zâmbind sensibil,
Să spun primul cuvânt şi să-mi întoarcă vorba,
Să-i mângâi nodul strict şi să-i ofer impuls?
Oare?

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!