Maria Neski

Nu te vreau!

Apari în amintiri, imaginea nu-i clară,
Dar nu te vreau aici, căci este a zecea oară.
Glasul l-am uitat, la fel şi tresărirea;
Cu tine am crezut că aflu ce-i iubirea.

poezie de Maria Neski (decembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pari viu

Fixată tristă în tipicul pustiu
În care ambianţa tăinuie şi mă determină să scriu;
Şi din gând nu poate să se sfârşească
A mea, această povară aspră.

Prinsă cu căinţă şi amărăciune
În adunarea aceasta, perpetuu pustie
De care brutal mă voi despărţi
Chiar azi, la miază-zi...

Nu zic cu protest, ci doar ca îndrumare,
Căci pentru mine vei arde cu dor o lumânare
A cărei văpăi incerte îmi va expune calea,
Pe care cu algie mi-am difuzat plimbarea,
Pe care cu-nrobire şi lacrimi ca de sriclă
Liniile se retează, iar fata, draga, afirmă...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (ianuarie 2018)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe de acasă

Disputa se-ntindea în curtea silită
s-asculte şi bum şi poc şi vai.
Copilul stătea să plângă
udat de picături.

Nu mai treceau bătăi de aripi
şi nici canarii-ndrăgostiţi nu cântă
cocoţaţi
pe cuşcă.

Şi în vis zăream deseori
întuneric şi ceartă;
mă deşteptam rareori
în încântare şi tihnă.

Şi plângeam
îmbrăcată de sărbătoare-

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (8 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supuşi

Cu privirea închinată străbatem pas cu pas anii amorfi
Şi ipocrit îi zâmbim superiorului.
Se scurge pe craniu supunerea naivă,
Iar limba se frământă să spună ce-o să simtă.

Dar n-o face...

Algia te roteşte departe de alţi robi,
Căutând ca în minus să te încarce.
Mai departe, pas cu pas lungeşti căderea.
De ce?

poezie de Maria Neski (22 iulie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitării mă vei da

Înot prin ape zbuciumate
Cu ochii închişi, cu faţa într-o parte,
Cu mâinile ce te-au atins,
Înotând spre pace, spre abis.
Uitării mă vei da când vei privi faleza;
Eu voi fi departe, nu mă vei vedea.
Ţinându-te de mână cu o altă trecătoare,
Uitării maă vei da.

poezie de Maria Neski (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals funebru

Soborul începu c-o distinsă nepăsare.
Imaşul amărât şedea sub florile-negrite-
În vals de tunici uzate...
De acum în infinit, c-o armonioasă apăsare.

În ceaţa de note psalte,
Serata zilei s-a coagulat la moarte-
Picură memorii oneste şi lente...
Când ne amintim de efemeritate...

poezie de Maria Neski (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals funebru

Soborul începu c-o distinsă nepăsare.
Imaşul amărât şedea sub florile-negrite-
În vals de tunici uzate...
De acum în infinit, c-o armonioasă apăsare.

În ceaţa de note psalte,
Serata zilei s-a coagulat la moarte-
Picură memorii oneste şi lente...
Când ne amintim de efemeritate.

poezie de Maria Neski (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!