Mariana Bubuioc

Legătură

În veşnic somn
Şi-n vis de tortură
Cauţi semn
Şi chip de legătură,
Legătură ce te leagă nicicând
Calea purgatoriului apropiind,
Legătură ce te leagă de nimeni
Şi mutilează farmecul aşteptării -
Un scorpion ce-ţi injectează
Otrava resemnării...

poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice...

Se zice că dragostea durează
Atât cât un zeu
Serveşte în dimineaţa sa nemuritoare
O ceaşcă de cafea.

Se zice că un sărut
Furat de pe buzele unei fecioare
Ori omoară pe loc,
Ori luminează pe veci.

Se zice că mai trăiesc titanii,
Că singuri îşi făuresc calea
Printre stelele croşetate
De sfântul Creator.

Se zice că numele piere
Doar când cel ce l-a purtat
Îşi permite slăbiciunea
De a uita de sine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Rămân copacii goi
Cu simţ de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele îşi scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori şi creste de visare
Sileşte viaţa de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veşnic. Totuşi, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Şi parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiţii
Ale muritorilor de rând...

poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş iubi...

Eu aş iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aş face sculptor de idei
Şi aş da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aş asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aş delecta trupul
În jucăuşele mişcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Şi toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.

poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăuzire

Cântă-ţi avuabila rugă înainte de culcare,
Tu, înger răzvrătit,
Şi priveşte steaua călăuzitoare
Cum îţi mângâie părul întunecat
De secole întregi.
Culcă-te cu jindul veşniciei,
Dar trezeşte-te în acelaşi moment
Pentru a domni asupra
Magnificelor edificii
În care îţi tăinuieşti neânţeleasa,
Dar divina frumuseţe;
Dornic de moarte
Priveşti cu ochii de cremene
Cum se-nvârte totul împrejurul tău –
Şi zâmbet, şi ispită pandorică, şi nimfe fermecate
De sclipirea pielii tale uşor
Nuanţată în culoarea brună;
Stinge steaua de pe cer
În palma ta
Şi lasă defunctul duh

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Bubuioc (18 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!