Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Mariana Daniela Bidascu

Poezii de Mariana Daniela Bidascu

* * *

Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
și. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o folosești la nevoie..
când gheată îți va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...

Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..

Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viață sa prindă toate...

In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Merg lin pe pământ..
as vrea sa mai scriu câteva floricele de iubire
și pe aici..
Dar aripile trag de mine..
vor să mă arunce în zbor
Sfărâma pietre
și ingenuncheaza țărâna..
Doamne.. ce se frământă in mine!
se alinta ca niște copii capricioși..
mă leagănă..
mă zdruncina..
Vor să mă smulgă din pământ..
E pământ veșnic însetat..
Caruia nu. i poate potoli setea
decât Cerul.. și Iubirea..
Iubirea are aripi...
Iubirea vrea zbor..
Iubirea vrea înalt...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Și te iubesc când taci, absent... iar glasul meu se scurge înfrigurat, cuminte, spre soare și se-agață de-o ultima rază ce-mi înfășoară timid inima... și se topește acolo într-un strigăt cald...
Cuvintele-mi se subțiază spre un capăt de lume... și se-ascund trist într-un luminiș rămas undeva în tinele din mine...
Chiar de-ai plecat...
cu sufletu-mi te simt în mii de locuri ce-mi aparțin doar mie.
Și te iubesc învolburat când taci...
mă arde un dor și parcă-ai fi departe...
dar ești atât de-n mine...
și totuși ca un miraj îmi ești ce în lumină piere,
ratăcindu-mă...
Tu mă auzi tăcând, din hăuri cum glasul meu te strigă, dar altceva mai mult decât un vis ce-aș mai putea cere?!
Mai lasă-mă c-o șoaptă șoptit să-ți curg precum lumina lină... prin tăcerea-ți atât de clară...
Iubescu-te când taci...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Răsuflări și suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireș...
mustind a iubire neiubită...
voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învățat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigăte, calea mea până la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
și-și îngroapă în mine durerea fără de țărm...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Pe acolo pe unde zboară ea, în înălțimea Cerului...
nu sunt linii marcate...
Și uneori își pierde cărarea.
Se ghidează salbatec
dupa liniile de zbor ale păsărilor... după focul stelelor... după florile anotimpurilor...
Și își întreabă inima cu teamă și cu mirare...
"Sângele tău n-are vreo știre despre nevăzutul drum...?"
Simte că la capăt de drum neștiut, dar pe urme de calda Lumina... e Acasă
Străinul nestrăin o cheamă, mergând pe cale, înaintea-i...

Vântul o ridică și marea înspumată geme...
Însă pe toate le lasă în urmă fără șovăială,
pentru a urma această putere rătăcitoare...
Căci străinul o cheamă, îl aude cum merge pe cale... înaintea-i,
spre Acasă...

Ea știe. Numele lui a fost chemat sub cerul fiecărei dimineți... în rugi fierbinți...
Acum mugurele înflorește
dorește Soare și rouă...
iar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează...

[...] Citește tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Dacă aș încerca să desenez vara... iubindu-te,
iubindu-te lin,
m-aș așeza covor de flori albe și vii,
flori de lumină, flori de foc...
în calea-ți...
Aș culege clipe însorite din înălțimea cerului,
clipe compuse din tăceri, metafore, lacrimi de dor, cuvinte și gânduri mocnite, calde...
împletindu-ți șirag de suflet și de lumină...
de nemine pentru tinele tău
crescut ca o rădăcină albă în mine...
în tine, în noi...
Pașii tăi vărateci prin sufletul meu sunt fluturii care dansează amețitor...
înfășurându-mi ființa în aripile curcubeice...
răspândind încântare și tumult... descântec și har...
Dacă aș desena vara iubindu-te...
te-aș zidi în sufletul meu...
pictându-ți mirarea si suspinul dintre două clipe,
cu o atingere vie de mine peste tine...
colorând rostul tău, timpul tău, sufletul tău
în nuanțele calde ale unei povesti de iubire...

[...] Citește tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Mă împletesc in razele soarelui.. și-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
și-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi așeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... și brat de sprijin pentru pași ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuță insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
și sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-aștept

pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu așa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege

[...] Citește tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Te simt căutându-mă în tăceri nefirești...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
țintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din șoapte și dor,
îmi dezlegi gând după gând
și mă deșiri către tine...
În taina mă chemi... și m-alungi...
și-mi șoptești să-ți mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
și pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculță,
într-o zbatere cuminte de aripi
pășind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerși...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... și-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,

[...] Citește tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Toti sunt cu ochii tinta
pe focul "lumânării"..
Și caută răspunsul
Ochilor ei triști..
Ea știe ce dor arde..
ea știe tot ce plânge..
ea știe tot ce doare..
Si dulce si amar..
pe toate le. a gustat..
Și rănile genunchilor
pe toate le cunoaște
Și cântecul in taină..
tot ea l. a murmurat..
Iubirea a vegheat. o
Lumină ea i. a dat..
Pereții casei reci
Tot ea i. a mângâiat..
Și tremura.. și. i vie..
Și. n ea zvâcnește viața..
Și. i zâmbetul un plânset

[...] Citește tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 9 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Mariana Daniela Bidascu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook