Poezii de Marin Sorescu
Perechea
Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.
Și-au rămas, un lup și-o oaie,
De povestea lumii-n ploaie.
- Ce-ai văzut? Cum l-ai luat,
Oaie dragă?
- M-a mâncat.
- Lupule, cum de-ai putut
Să iei oaia?
- Mi-a plăcut.
Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mireasa bătrână
Când s-a cununat Cheagu, tot așa bătrân,
Și fiu-său cu bradul pe vale.
Luaseră și ei lăutarii și le cânta c l a n a r e t a
Și mergeau pe vale, veseli.
Și-au făcut o masă-n curte, s-au dus vecinii,
Și mireasa bătrână - a băut un pahar de apă și s-a îmbătat.
"E, miresică, te dedeși dracu, zicea Cheagu,
Eu acuma cu cine mă mai culc.
Să mă tragă, să mă oblojească,
Răcii pe vale".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta Rhei?
Cum acest rău n-are de gând să treacă
Și ne scăldăm tot în aceleași ape,
Să facă ceva Heraclit, să facă,
Din unda împuțită ne dezgroape.
Căci dacă totul curge, cum de noi
N-avem de știre, cât trăim cu șir
Și-nțepeniți cu buzele-n noroi
Suntem cobai ai unui lung delir?
De aiurăm și-n trista agonie,
Ținându-ne de marginea răbdării,
Urlăm s-audă zeii disperării
Ce poate-un biet bob de carne vie,
Fosile prinse-n râul împietrit
- De vină este numai Heraclit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversație pură c-o literă chinezească
I
Încerc să caligrafiez o stare de uimire,
O dulce dilatare și legănare a spiritului,
Care nu încap decât în forma ta,
Căci, se știe,
Tradusă în literele noastre
O frază chineză poate deveni înșiruirea
Aceleiași conjuncții.
De exemplu: "Și și. Și și și. Și și și și"
Este transcrierea fidelă a frumoasei poezii
Despre
"Legănarea văii fluviului Yangzi, o dată cu
Fluviul Yangzi".
II
Vai, câte minuni, câte chinezării mi-au scăpat
De-a lungul timpului,
Prea chircit în inima Europei,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

43
Babă-ta, când a murit tac-tu,
M-a întrebat de câți ani este,
Și i-am spus: 43.
- Ei, am visat la ursitoarele lui
Că eram peste Răculețu
C-o albie mare în cap.
Și-a trecut un cârd de gâște sălbatice,
Peste mine, la deal.
Tot în deal, la apus.
Și-am aplecat așa albia, să mă uit în sus.
Și-o femeie mi-a spus:
"Ei, nu te mai uita că sunt 43".
Gâștele alea sălbatice - anii lui.
Așa a fost ursit.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuatorul și polii
(...) Știi că la ecuator cântărim
Mai mult decât la poli?
În orice caz, când suntem împreună
Cântărim mai mult,
Suntem două ecuatoare încolăcite
Două ecuatoare și - un pol - ca niște șerpi.
De ce numai unul?
Pentru unitatea contrariilor.(...)
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cânta dintr-un arc
E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofa.
Plec la vânătoare, țanțoș,
Încordez arcul cel ager
Și observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.
Nu-mi pot reprima acest răsfăț
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.
Animalele, ciulind urechea,
Se țin după mine, cârduri supuse...
Și înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răboj
Însemn c-un geamăt și-un oftat
Un drum ce suie, șugubățul.
Și tot certându-mă cu bățul
Îmi țin moralul ridicat.
De curcubeu de-ar fi chiar hățul,
N-aș trage-atât de colorat
Un car cu spaime încărcat,
Ce taie trăznetelor moțul.
Țipând: Se-neacă geamandura!
Iar valul martor c-am vorbit,
Singur, pe țărmul pustiit.
E țipăt cuminecătura,
Și vuietul mi-astupă gura.
În rest, eu cred că-s fericit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praguri
În susul apei, într-un spasm de os
Și peștii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind câte-o scânteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.
Striviți de pietre, carnea le tresaltă,
Se încordează și își iau avânt:
Mai trece-un prag împuținatul cârd,
Spre un izvor din lumea cealălaltă.
Ajung câțiva și mor dup-o secundă,
Lăsându-și icrele-n fecunda undă.
Alt roi de peștișori o ia la vale,
Ca mâine să refacă aspra cale,
Sfințind cu moarte crudul adevăr:
Mereu cum curge valul - și-n răspăr.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am atins incredibilul
Am atins incredibilul
Și m-am instalat în el,
Cât de cât.
Dar e numai partea de la suprafață,
Pojghița.
Există nenumărate straturi
De incredibil.
(De ceea ce nu-ți vine să crezi).
Ca foile nenumărate
Ce îmbracă un bulb.
Și centrul de foc al incredibilului
Miezul, sâmburele
De necrezut al necrezutului
Este și el un început.
Partea de la suprafață,
Pojghița...
Și tot așa.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Sorescu, adresa este:
