Poezii de Marin Sorescu, pagina 10
Panta Rhei?
Cum acest rău n-are de gând să treacă
Și ne scăldăm tot în aceleași ape,
Să facă ceva Heraclit, să facă,
Din unda împuțită ne dezgroape.
Căci dacă totul curge, cum de noi
N-avem de știre, cât trăim cu șir
Și-nțepeniți cu buzele-n noroi
Suntem cobai ai unui lung delir?
De aiurăm și-n trista agonie,
Ținându-ne de marginea răbdării,
Urlăm s-audă zeii disperării
Ce poate-un biet bob de carne vie,
Fosile prinse-n râul împietrit
- De vină este numai Heraclit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Picătura
Priveam cum cade picătura,
Egal, în măsurat răstimp,
Neîntrecându-și, calm, măsura,
Purtând în jur un fel de nimb.
Aceasta îmi era pedeapsa,
- Ce cruntă, necrezută ură!
- S-aștept mereu să-mi sară capsa
La fiecare picătură.
Dar cum privirea ațintită
Îmi lăcrima de încordare,
Mă transformam în stalactită,
Pietrificată de teroare.
Iar picătura din tavan
Continua să cadă-n van.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tunelul
Mai construim noi mult acest tunel,
În care ne-afundăm de generații?
Există ceva dincolo de el,
Există, dincolo de hrube, spații?
S-aude, în afară, ce vibrații
Fac icnetele noastre, de oțel?
Mâncăm pământ și respirăm în rații:
Economii-n plămâni, și-n mușchi cârcel.
Dar orice întrebare-i sigilată.
Și când un revoltat sigiliul rupe,
Sar inși să-l bată, gura să-i astupe.
Și, totuși, unde duceți astă gloată?
Cu sânge, printre buzele cusute,
Întreabă limba nedisciplinată.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săgeata
Rănitul s-ar fi rătăcit
În pădure,
Dacă nu s-ar fi ținut după săgeată.
Săgeata
Îi ieșise mai mult de jumătate
Prin piept
Și-i arăta calea.
Săgeata
Îl lovise din spate.
Îi străpunsese pieptul
Și vârful ei însângerat
Îi arăta calea.
Un noroc - un mare noroc
Să ai o săgeată indicatoare
În pădure.
Rănitul știa că de-acum nu se mai poate rătăci
Și că nu mai e departe.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iscălitura
Vedea cu o lampă așezată pe pervazul casei pustii,
Casa în care locuise.
Pipăia cu ajutorul vântului,
Care atingea ușor
Toate lucrurile pe care pusese el mâna.
Auzea cu greul pământului
(Acum nu-i mai era greu)
Inima îi bătea într-o pasăre
Pe cer.
Sunt destul de vast!
A exclamat mulțumit
Și glasul său a făcut cercuri pe ape,
Ca o iscălitură indescifrabilă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să visăm
Să visăm o faleză comună,
Dată în comun.
Ca un val comun,
Care să transmită de la unul la altul ceva,
Ca o neliniște răcoroasă,
Care să te facă
Să vezi într-adevăr marea și ce înseamnă talazul.
(Talazul e puțin căutat,
Dar când îl cauți mai mult nu-l găsești).
Unde sunt eu
Ar trebui să ardă o flacără veșnică,
O pălălaie continuă...
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele
Dar nici cu ochelarii pe nas
Nu mai văd visele și e grav.
Ca să știu unde-am rămas,
Șterg globii ochilor c-un postav.
O hemoragie de-ncurcături
Și pe plan internațional.
Oamenii, tot mai impuri,
Se lasă duși, duși de val.
Ah, cum mă ustură de la ficați,
Ah, cum mă doare
Această tristă alunecare!
Această atmosferă de eșuare,
Această lume de nevropați!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povară
O carte mică,
N-am luat cu mine
Decât o carte subțire,
Așa ca o frunză.
Așa ca o viată de om.
M-am gândit c-o să mă doară spinarea.
C-o să mă doară numele
Care-o va căra.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aristotel
Fire și noduri câte, pân'la el,
Din caierul gândirii eleate,
Le-au tors atâtea minți străluminate,
Ghem le făcu, din nou, Aristotel.
Lui Alexandru-i dă să zvârle ghemul
Prin Asia, departe, pân'la Gange,
Dar Grecia învinsă e de goange,
Inoculând sub silogism blestemul.
O clipă l-a-ncercat atunci deruta,
A plâns ce-a plâns răpus, pe Organon,
Ci ca Socrate nu sorbi cucuta:
Mai ai de scris, bătrâne histrion!
De-atunci ne tot trimite cărți pe rata:
Alexandria, Sparta, Babilon.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflu
Acesta, da suflu!
Suflu...
[Nu se știe la ce se referă]
Are tot ce-i trebuie
Grandoare - repetabilitate -
Învârtire... [vârtej]
Și deși poți pricepe unele părți
Nu se lasă cunoscut
Ca întreg.
Beznă, lumină orbitoare
Găuri negre - [una până la
Nouăzeci și nouă găuri negre...]
Pe o distanță... [apreciabilă].
Și iarăși vârtej
Lumină, întuneric...
Sfârșit - care nu-i decât un început...
Jeturi de praf - iubire - jet - constelații
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Sorescu, adresa este:
