Poezii de Marin Sorescu, pagina 16
Câini
Părăsiți pe gânduri, câini dezmoșteniți,
Scrutează cerul și așteaptă-n van.
Stăpânii i-au uitat, proptind grăbiți,
Pe ușa-nchisă câte-un bolovan.
Ei nu au lotci și delta e ocean.
Înoată printre sloiuri, istoviți.
Adulmecă mirosuri vechi de-un an,
De foame și de valuri hăituiți.
Ei înșiși parcă-s plaiuri care latră.
Până când limba li se face piatră
Și Dunărea-i depune, lin, în mare.
Dar câte unul biruie-n vâltoare:
Ajunge-acasă istovit - și moare
Cu ochii la stăpân, întins pe vatră.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Glezne fragile
Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poți schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te țin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiți fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniți pe forțele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.
Măzăriche pe licheni. Îți place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpirația
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kavafis
1.
Pierdut la marginea lumii grecești,
Ca un scut antic.
Inscripție din care puține litere
Se mai pot citi
Și nu spun decât niște nume vechi.
Parcă și-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizației grecești.
2.
144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.
3.
Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripție lapidară
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala râsului
S-a născut dintr-un hohot de râs.
Când părinții au trebuit să îi arate lumea
El a început să râdă în fața fiecărui lucru,
Până la soare.
Și a fiecărui cuvânt,
Până la infinit.
La șapte ani încă nu se oprise din râs
Și doctorii l-au trimis la școală.
Profesorii i-au arătat cartea de fizică
Dar el râdea ținându-se cu mâinile de burtă.
La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi.
La geografie, la tălpi.
Atunci doctorii i-au recomandat trei femei
Demne de acest nume,
De care să se-ndrăgostească,
Dragostea intrând în profilaxia liniștii.
Cum să vă spun?
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seneca
La apusul soarelui, mi s-a spus,
Trebuie sa-mi tai venele,
Acum e abia pranzul,
Mai am de trait cateva ore bune.
Casc si ma uit pe fereastra,
Privesc dupa soare care nu mai apune
Si ma plictisesc ingrozitor
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experiment
Experiment de stare de urgență
Pe fluturi, porumbei și pe lăstuni,
Umblând la fondul meu de inocență
Pe care îl păstram pentru minuni.
Mileniul ce se-ncheie în demență
Ți-aduce iar în pragul casei huni
Trăgând strămoșii înșiși de perciuni
În jalnica, din jur, indiferență.
Privirea-mi întâlnește-un zid de ură
Pe care să-l mai sparg nici nu am chef,
Gândul se-nchide-n sine ca-ntr-un seif.
Prietenii-mi vorbesc cu câlți în gură
Și frica le e scrisă pe figură,
Li-i masca groazei bazorelief.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecția de anatomie
Nu numai că m-am spălat
dar m-am și parfumat
când mă vor desface
să nu le fie silă de mirosul meu.
Mi-am pus cămașa cea mai curată
și haina cea mai călcată
când mă vor desface
să nu trebuiască
să împrumute cârpe murdare
și nici de mâncat n-am mâncat
cum o să mănânc
ar fi o rușine, nu-i așa
când mă vor desface
să-mi găsească mâncare în burtă.
Eu aș fi plecat mai demult
dar ei ar fi putut să-mi desfacă în lipsă
cuvintele
de aceea stau și mă spăl
și mă parfumez
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoții
Aveam o poezie care nu mă lăsa să dorm
Și am trimis-o la țară
La un bunic.
La urmă am scris alta
Și i-am trimis-o mamei
S-o păstreze în pod.
Am mai scris după aceea vreo câteva
Și, cu strângere de inimă, le-am încredintat rudelor
Care și-au dat cuvântul că or să aibă grijă de ele.
Și tot așa, pentru fiecare poezie nouă,
S-a găsit câte un om care să mi-o primească,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la rândul său. un prieten,
Atât de bun, încât să-i încredințeze taina.
Așa că nici eu nu mai știu acum
Unde mi se află cutare vers
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritm
Cohorte de marginalizați
Se răscoală.
Vor în centru. Îl ocupă.
Împingând spre margine
Norocoșii din etapa precedentă.
Se cuibăresc, puiază.
Și așteaptă cu inima cât un purice
Cohortele de marginalizați
Care trag spre centru.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia neagră
S-a găsit cutia neagră.
- Ei și? - Nimic
E un fel de a se găsi în treabă.
Morții rămân morți - accidentul s-a produs.
Vorba ceea: "S-a dispus începerea unei anchete
"O comisie s-a deplasat la fața locului".
Cele mai mule cutii negre
Sunt de cremă maro.
Nimic concludent.
Câinii polițiști au primit o porție dublă
De ciolan,
Militarii în termen s-au retras în cazărmi.
Ancheta continuă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Sorescu, adresa este:
