Poezii de Marin Sorescu, pagina 17
Iogonul
Îngropat
De viu,
În propria-i respirație.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Câteodată
Câteodată întunericul
E în afara mea,
Fulgerul nu se mai dezdoaie.
Se văd prin el, ca printr-o țeavă
De telescop.
Vreo stâncă poate pe undeva
Nu vrea să se mistuie,
Vreo scorbură opune rezistență
Cariului deznădăjduit.
N-a mai căzut de mult
Nici o stea:
Circulă greu materia pe cer.
Cuiva i s-a întâmplat o nenorocire
Și nu vrea să plângă:
Se îngreunează circulația apei
În natură.
Și eu prind această stare
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul
Melcul și-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Și-a pus capul în piept
Și privește fix
În el.
Deasupra lui
E cochilia
- Opera sa perfectă
De care-i e silă -
În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo și-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă -
Și-n centrul acestei
Sile universale
Se află el -
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare
Sunt vinovat de acest cer
Cu văi adânci și negre hăuri:
Cu ochii mei eu i-am dat găuri,
Iertare tuturor vă cer.
E-n prabușire-acum și-n van e
Efortul de a-l opri în loc.
Sub ochii stelelor, burlane
Pui pentru lacrima de foc.
Se scurge cerul în pământ,
Pamântu-ntreg devine-o boltă,
Priviți din alte ceruri sunt
Azi ochii nostri, ce revoltă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni
Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de tristi,
Perfectiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Si e pacat sa pierdem momentul.
Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminati
Care isi deschideau venele,
Discutand despre esenta iubirii.
Uite, am incalzit apa.
Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei...
In iar am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece...
Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
Mai ales la inceput, stiti eream singur,
N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea privirii
Mă uit cum diamantul unei stele
Taie în lung geamul cerului.
Cioburile ar trebui să-mi cadă în ochi,
Dar ele cad în sus.
Atunci... eu sunt centrul?
Mii de cioburi albastre se prăbușesc în sus
Și eu sunt centrul imensei constelații
Sferice a lumii,
Care mă apasă
Și pe care o apăs cu privirea,
Încât diamantul stelelor
Trebuie să lucreze întruna,
Tăind acest cosmos,
Ce se mărește sferic,
La infinit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrarea
Una i se plângea Mariței de la moară:
"Iote că sunt bolnavă".
Da' ea:
"De ce nu te culci îmbrăcată?
Eu așa dorm, îmi pun și cizmele în picioare,
Peste opinci și îmbrăcată și n-am nevoie.
N-am tușit niciodată.
Nu știți să vă păstrați".
"Și cum dormi tu așa, cu toate alea pe tine
Și în cizme sub cergă
Acolo-n șopru?
"Așa dorm, în cizme,
Eu știu să mă păstrez".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz
Ard.
Suflă, suflă-mi și tu puțin suflet,
Că al meu, iată-l, se mistuie deasupra mea,
Pregătind aureole
Pentru frunți mai pure, din viitor.
Semeni cu o frescă bizantină,
Stilizată de două ori
(A doua oară stilizată special pentru mine,
Am pus meșterii la lucru),
Pentru că ai cercuri în loc de ochi,
Cercuri în loc de sprâncene și de pe acum
Simt răcoarea întunericului din ochii tăi,
Iar asta îmi face bine,
Când ard eu industrial, flacără mare
La intrarea în extaz.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul
Zarbă și cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e așa, ea zicea că nu e așa.
El s-a-nfuriat și s-a luat c-o țeapă după ea.
Și ea știa un rost în ulucă, fuga acolo.
Băgă capul să treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine știe, nu mai trecuse de mult pe-acolo, se mai îngrășase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu țeapa.
Și dă-i și dă-i.
Se strânse lumea, ea țipa din partea ailaltă,
Da' o durea dincoace.
Când a lăsat-o, a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată
De-acolo.
De-aia Riblei îi ziceau toți să nu mai muncească,
N-are nevoie, că ea își are rostul ei.
poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tușiți
La cele mai bune replici ale mele
Ai tușit,
Scorpie bătrână.
Ele erau cheia
Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră
Ani în șir,
Oamenii m-așteptau cu respiratia tăiată,
Efectul trebuia să fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te îneca tusea,
Scorpie bătrână.
Dacă se-ntâmpla
Să lipsești odată,
Începea să tușească
Scaunul pe care stătuseși.
Acum ai molipsit
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Sorescu, adresa este:
