Poezii de Marin Sorescu, pagina 9
Alb
Gerul iar trage cu tunul,
Dârdâie-al pământului cățel,
Adevărul se-mparte la unu
Și rămâne la el.
Mișună albul pe câmp,
Furnicarul acesta de fulgi!
Saltul iepurelui plâpând
Cu un țipăt il frângi.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Munții căptușiți cu dale
Munții, căptușiți cu dale,
Ți se scutură în cale.
De la dale pân' la dalii,
Printre cratere și falii,
Printre cactuși și șopârle,
Undele firavei gârle,
Chiar ascunse în nisip,
Fură călătoru-ți chip...
Palid chipul, să ți-l scalde,
În scântei de Rio Grande.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pilat din Pont
Daca apa nu se innegreste,
Satisfactia spalatului este egala cu zero,
Spuse Pilat, frecandu-se bine cu sapun.
In acest timp Isus e batjocorit,
Rastignit,
Pus sa se foiasca pe cruce
Ca intr-un pat cu iasomie.
Pus sa bea otrava,
Pus sa moara,
Pus sa invie a treia zi,
Pus sa se urce la ceruri.
In acest timp crucea e azvarlita in foc,
Cruciadele facute aschii;
Prin crapaturile dintre natii
Iese un fum inecacios,
Se starneste praful de pusca,
Zgura iradiatiilor vestind zorii moderni.
In sfarsit,
Apa curge tot mai murdara,
Istoria-si urmeaza cursul ei,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierele și furnica
- Surioară dragă, am...
Am venit să-mi dai și mie...
Pân' la primăvară...
- N-am.
-... un grăunte... ai o mie.
- N-am.
- Dar toată lumea știe:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da' nu vreau
să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
- Am cântat...
- Acuma joacă!
- Îmi e foame, c-aș juca...
- Joacă...
- Nu mă enerva,
Că-s nervos... îmi dai, or...
- Ba.
- Ești zgârcită...
- Mă închin.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Parodie din volumul "Singur printre poeți"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi bureți
Doi bureți
Erau băieți
Și-și vorbeau de la burete
La burete cu "băiete".
Când stăteau la vreo agapă,
Mâncau sare și beau apă,
Acolo pe fund de mare:
Aici apă, aici sare.
La sare se-nțelegeau
Dar la apă se-mbrânceau...
Iar acuma, pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat,
Sarea e-n bucătărie,
Apa-n aer, cine știe.
poezie celebră de Marin Sorescu din volumul , Poezii pentru copii, ed. Ion Creangă - 1979
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baja California
Peninsula
Scoate limba
La ocean.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
Ieri doua caprioare ne-au taiat drumul,
Saltand sprintere una alaturi de alta,
Ca doi sani. Oi sani ai naturii mame.
Si-am pus fruntea infierbantata pe golul
Dintre cele doua caprioare.
Ghici unde bat?
Pe cine vreau sa tapez de un sarut?
Afla de la mine
Ca daca n-ar fi si lucruri de-astea
Absolut dumnezeiesti,
Desi sunt de la natura,
Asa pretinde natura.
Multumesc,
Esti atat de plina de socuri electrice.
Ce s-ar intampla, ce s-ar intampla?
Lasa ca stii tu.
Oamenii se simt singuri si au nevoie
De o iubire neconsfintita decat prin ea
Insasi, spusa pe sleau, pe imbracate ori pe
Pielea goala ce e mai frumos decat
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul
La început
A fost cuvântul.
Totodata, el era
Și purtătorul său
De cuvânt.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie
Hălăduiau prin munții Bai
Hășmașe ciurde și nemire,
Bârsane, lăi, în lâni cu scai
Ce bratoceau plapânde fire.
De iarbă-amară dar de soi.
Urcând- atenție zănoage-
Se guguia câte-un negoi
Pelag și tarc sticlind podrage.
Mă bîlea ici, așa rotund,
Sticlind de cercuri glaciare
Sunt foarte almăj, nu răspund
Acum de ce-i hășmaș și moare.
Nemira da în giumalău
Un turcheș răspundea: rarău!
sonet de Marin Sorescu din Apă vie, apă moartă (1986)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tare ca fierul
Floarea lui Cazacu
Făcuse copilului o cămașă.
A luat foarfecele, că sunt de fier,
Și le-a trecut de trei ori prin cămașă,
Dar neîncheotorată, până a-mbrăca-o el.
Asta, ca să fie tare ca fierul.
"Să fie tare ca fierul cine te poartă,
Să nu se lege boalele de el,
Ca de fier rugina".
Când făceau femeile câte un flanel,
Vreun mintean ceva mai lung,
Ziceau:"Lasă să fie mai lung,
Să zică curul bogdaproste".
Floarea știa bine obiceiurile vechi,
Descântece, tot, și le ținea,
Că zicea că să aibă și copiii ei noroc.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Marin Sorescu, adresa este:
