Poezii de Mark Strand, pagina 2
Răspunsuri
De ce ai plecat în călătorie?
Pentru că în casă era frig.
De ce ai plecat în călătorie?
Pentru că asta am făcut întotdeauna între răsărit și apus.
Ce fel de îmbrăcăminte ai purtat?
Costum albastru, cămașă albă, cravată galbenă și șosete galbene.
Ce fel de îmbrăcăminte ai purtat?
N-am purtat nimic. Un fular de durere mi-a ținut de cald.
Cu cine te-ai culcat?
Am dormit în fiecare noapte cu o altă femeie.
Cu cine te-ai culcat?
Am dormit singur. Întotdeauna am dormit singur.
De ce mă minți?
Întotdeauna am crezut că am spus adevărul.
De ce mă minți?
Pentru că adevărul minte frumos, iar eu iubesc adevărul.
De ce pleci?
Pentru că de-acum pentru mine nimic nu mai contează.
De ce pleci?
Habar n-am. Niciodată n-am avut.
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Hopper Hardcover" de Mark Strand este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Renunțând la mine
Renunț la ochii mei care sunt ouă de sticlă.
Renunț la limba mea.
Renunț la gura mea care-i constantul vis al limbii mele.
Renunț la gâtul meu care-i mâneca vocii mele.
Renunț la inima mea care-i un măr în flăcări.
Renunț la plămânii mei, copaci care n-au văzut niciodată luna.
Renunț la mirosul meu de piatră călătorind prin ploaie.
Renunț la mâinile mele care-s zece dorințe.
Renunț la brațele mele care oricum voiau să mă părăsească.
Renunț la picioarele mele care numai noaptea-s amanți.
Renunț la bucile mele care-s jumătățile de lună ale copilăriei.
Renunț la scula mea care-n șoaptă încurajează coapsele.
Renunț la hainele mele care-s uși bălăgănindu-se-n vânt
și renunț la stafia care trăiește-n ele.
Renunț. Renunț.
Iar tu n-o să rămâi cu nimic pentru c-o iau de la început
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri pentru iarnă
Spune-ți ție însuți
în vreme ce se face frig și griul coboară din aer
că vei continua
să mergi, să asculți
aceeași melodie indiferent
unde te afli
înăuntrul unei cupole de întuneric
sau sub lumina albă
din privirea lunii într-o vale înzăpezită.
În seara asta în vreme ce se face frig
spune-ți ție însuți
ceea ce știi, că nu-i nimic altceva,
ci doar melodia cântată de oasele tale
în vreme ce tu continui să mergi. Și vei fi putea astfel
să te mai așezi măcar o dată sub focul mititel
al stelelor de iarnă.
Iar dacă se întâmplă să nu poți
continua să înaintezi sau să te întoarci
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mark Strand, adresa este: