Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Mia Frollo

Poezii de Mia Frollo

E toamna care trece

Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l`heure passé.
(Paul Verlaine)

Pășim tăcuți pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, când nopțile coboară
Pe câmpuri de aramă o mantie ușoară
De frig, de dezolare, și doamnă e uitarea
A tot ce-a fost iubire și floare și lumină.
Pădurea de mesteacăni ușor și dulce geme,
Argintul ei pălește cu cea din urmă vreme
A verii... Înghețată se-nalță luna plină.
Țesută-n vraja verii, iubirea noastră pare
Acum, când totul moare, o palidă-arătare,
Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură;
Cuvinte-nfiorate nu pot să mai răsune,
Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură
Și mâinile-nghețate nu vor să se-mpreune.

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între ziduri ca de gheață

De ce atâta soare și drag de viață-n cale?
Aci e mănăstirea cu clopotul de jale.

Cum freamătă pădurea pierdută-n zări departe?
Aci sunt umbre negre cu zâmbete de moarte.

Merg una câte una, sub gânduri reci plecate...
Tu, care vrei odihna de clipe zbuciumate,

Tu, care porți în suflet atâta amintire
Și-n ochi oglinda vieții-nflorite în iubire,

Să nu bați cu nădejde la porțile-nvechite
De veșnicia vremii atât de liniștite;

Mai bine-ntoarce-ți pasul, de-i obosit acum,
Să guști uitarea caldă din viața de pe drum.

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Avatar

Când stai, răpit de visuri, în seara-nsângerată
De toamnă, lângă mine, și gândul tău l-ascult,
El o poveste-mi spune de-o țară depărtată -
Povestea lui trăită în vremea de demult.

O, da, erai amicul lui Phidias odată,
Și compunând o odă mergeai încet-încet
Spre casa lui cea albă de artă-nfrigurată,
Iar eu eram o sclavă venită din Milet.

Era aceeași seară de toamnă-nsângerată,
Să te privesc rămas-am pierdută-n colț de drum,
Iar ochii tăi pe ochii-mi s-au pironit deodată
Și mi-ai surâs atuncea surâsul tău de-acum.

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vechi scrisori

O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate,
Cu plicul mic, cu scrisul mic și vorbe-ndurerate,

Erați iubrea de demult a celuia pe care-acum
Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aștept mereu pe-același drum.

Eu v-am privit, și chipul lui mi-a apărut întunecat,
Eu v-am trăit, și visul meu era așa de-ndurerat.

O, vechi scrisori, mi-ați apărut ca o ciudată prevestire:
A fost atât de mult iubit și-așa de șubred în iubire.

Eu, în trecut, la voi, mereu, lăsa-voi gândul să mă poarte
Melancolia mea de-acum și gândurile voastre moarte,

Cu negre flori voi presăra întreagă așteptarea...
Ce rău făcut-ați, vechi scrisori: ați răzbunat uitarea!

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Mia Frollo, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook