Poezii de Mihaela Manole
Nu vei afla nicicând...
Nu vei afla nicicând
Ce haos adunat în chin
A fost în gând răsunet
Eliberat de zâmbet,
Ascuns de vorba sinceră şi simplă,
Tu ai văzut faţada îndelung clădită.
Curaj să fi avut să intri
În încăperi.
Jos, la parter, e-o cameră roz,
Pe-alocuri cenuşie.
Mai sus culorile-s mai clare
Şi încăperile mai pline
De amintiri, trăiri.
Iar unele sunt goale, întunecate
Te copleşesc.
Sus, la mansardă
Evident fără acoperiş
E-un pat
Să pot privi la cerul înstelat
Cu sufletu-mpăcat.
poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paşi de toamnă
A căzut o frunză
Plină de rugină şi de ploaie
A coborât lin ca o zi
Mohorâtă
Şi a murit încet
Suspinând
Apoi un stol de frunze si-au luat zborul
În ropot de aplauze
Balet minunat
Într-o lume de basm
Cu foşnet ce tulbură
Muzica toamnei
poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Aproape de cer
Aproape de cer
Privirea mea a întâlnit
Liniştea.
Era un ţipăt de vultur
Şi tăcerea grea a stâncii.
Paşii m-au purtat
Pe oglinda în care se vedeau
Brazii, şi în spatele lor
Sufletul meu, mare,
Ca o pânză goală.
Atunci pe ea am pictat
În culori liniştite
Viaţa
poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ştii o altă poezie, o poţi adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mihaela Manole, adresa este: