Mihaela Maxim

Aripa de fluture

mi-a plăcut mult fluturele tău de lemn
cu aripile descheiate
umbrele prin care ghiceam
viitorul cercurilor de lumină
trupul abia siderat sub pânza de paianjen
a dorului din care ţeseai artificii
surâdeam cand le-aprindeai
eu nu ştiam că sunt clipele tale
ardeau atât de frumos la tâmpla mea
murmurai o tăcere stinsă
în globuri de rouă
te-atingeam cu buline magice
zborul tremura pe aripi
tu stăteai ţintuit
în arcul privirilor mele
abia ghicindu-mi trecutul
în piele

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Diana Nemteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de tacere

Ca un animal care şi’a primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi şi noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agăţaţă de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.

Pentru că vii când nu te chem
Desculţ/ă prin roua gândurilor
Când nu ştiu ce caut
Pentru că nopţile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinţi
Pentru că amurgul topit peste creştet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele... fulgi

II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tacere

Degete fine, tăcerea asta
Alunecam printre ele
Ca un fir
Rugăciune pe nisip
Degete fine... ea
Îmi umblă prin paşi,
Negândită
Pe un colţ de tăcere mă ascund şi eu
Cuvintele sunt în tubul cu oxigen
Nu călcaţi pe suflete!
Aici…se trăieşte
Nu calcaţi!
Aici, se visează
Plouă cu tăceri
În dimineaţa asta tandră sunt
Femeia visurilor tale
Iubită deodată cu toate tăcerile
Fiecare vers este ultimul
Apoi ecoul tacerii tale
Picură din nou

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai stiut sa ma cauti

În seara aceea ai trecut pe lânga mine
Gândind
Că ne vom ciocni
Ca două trenuri… care-şi fac semnale
Când se-ntâlnesc pe cele 4 şine
Gândeai tu c-o să cobor de pe şinele mele
Şi-o să mă urc pe şinele tale

Sau tu
C'un gest dansant
De balet
O să-ţi faci vânt,
…Drept în mine
Portret
Pe vagoane

Şi eu credeam! …
O clipă împinsă de dorul tau
Chiar speram, aş putea spune

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita ţipătului

Labirintul tăcerii

mă grăbeam să prind din urmă
trenul ultimei priviri
aruncată la voia întâmplării
printre gândurile mele chinuite
în iarba visului

Lanţul de lacrimi

doruri înnodate în acelaşi ADN
chipul umbrei descifrat
în raza sufletului
cu roua sărată
scobind obraz după obraz
chipurile mele
de tăcere

salcia cu lacrimile verzi

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansand pe gheata

căram nămeţi de aripi congelate
sloiuri de lacrimi
soarele-zâmbet săpa
într-o bătaie de inimă
fără revelaţii...
visele ascultau
cu inima uşor întredeschisă
...
număram
în neştire coaste
cuvinte dezgolite
aici... câte una mai puţin
acolo... una în plus
cine te va ascunde?
vom trage afară lanţul iluziilor
tăcerea se va rupe-ntr-o
lacrimă de sticla
...
vei veni şi tu
cap de piatră sădit

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Mă uit la viaţa mea cum îmi socoteşte întâmplările
Două plus trei, aici am uitat să trăiesc una
Şi gândul meu ce coace tardiv
Îndrăzneşte să le-apuce cu mâna
Să le bage înapoi de unde-au venit

Ca-ntr-un canal secat
Stau şi umplu cu lut
Găuri mari, pe unde-ar putea să vină
Apa

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de gand

Trăiam într-un gând
Ca sub o piatră
Când, într-o bună zi,
Nişte copii
M-au scos afară
S-au jucat cu mine
Apoi m-au uitat în soare

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sânge

Cioburi de sânge îngheţat şi uscat
Înfipte în buzele mele,
Pe marginea fiinţei

La capătul timpului meu răsărea tăcerea
Cu paşii mici, în fire mărunte
"Rase" toate la aceeaşi înalţime frenetică
Burta "cheală" a stomacului meu mesteca
În linişte
Resturile ultimei chemări
Mă îmbrăţişau pe jumătate
Vampirii cu dinţii strâmbi şi rupţi dintre buze
Copilele se ascundeau speriate sub propria mea fustă
Să trecem cu bine, pe alt mal, mai departe
În drumul prin şoapte

PS. Nu mai scriu dedicaţii, am să pun, când este cazul,
în ghilimele, cuvintele
... în rest, motoare de căutare grase şi frumoase!
Eu personal mulţumesc în numele fiecărui cuvânt "inspirant" rostit

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia de dragoste

Eu te ţin în mâinile umbrelor
Cu trunchiul la vedere,
Să poti cădea ca-ntr-o oglindă
Când visele n’au să te ţină
Aproape de tăcere

Tu mă purtai pe stele
Într-o dulce mângâiere
Ea mă visa-ntre ape
Cu soarele aproape

Ea eram eu mereu alta
Şi tu numai Tu până când
Luna-nceta să mai zbată
Tăcerea în norii de plumb

Cu iarba smulsă din inimă
Ştergeam peste pleoape şi solzi
Puţin din tăcerea ta multă
Şi roua uitată la porţi

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!