Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Mihaela Roxana Boboc

Poezii de Mihaela Roxana Boboc

Acesta nu este un poem de dragoste

Nu e descătușarea unei iubiri,
ușurarea pe care moartea o dă uneori,
risipa de energie pentru lucruri mici
cuvintele pe care nu le aștepți dar vin oricum
când nu mai contează
și nu te mai ating.
Acesta nu este un poem de dragoste,
dragostea rabdă toate, urcă pe umerii rugăciunii,
înalță copilăriei zmeie din nisip.
Nu știu să iubesc. Nu știu să nu iubesc.
Uit să te uit și nu uit umbrele pe care ochii tăi le aruncă peste bord
odată cu năframa roșie a înserării
când toate dor și nu mă doare
să te văd țintuit în lume când lumea e o corabie fără vâsle
să botezi neștiutele poeme după tine
dar să te lepezi de oameni,
de nimicurile lor,
de pământul de sub tălpile mele.
Nu dau bani flămânzilor din suflet
nu hrănesc gura anilor seci

[...] Citește tot

poezie de Mihaela Roxana Boboc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu pune virgule

E o joacă de copil să fur emoții
și cu mâna la ochi să trăiești printre rânduri,
cineva te iubește în vis – poate chiar eu ți-am zis
despre dragostea apărută de nicăieri,
cine vrea să trăiască în pielea mea, să iubească durerea din sân
și golul din stomac, nu pune virgule nici spații nebuniei mele,
chiar dacă nu pot să strig te iubesc
te recunosc în palme când înfigi cuie și tot ce simt e bucurie,
alerg în cerc – sunt autistul perfect
descifrez greu ce nu poate fi atins,
fac dragoste cu imaginea mea din oglindă, cu femeia aceasta imperfectă
mângâi cearcănele și nopțile din părul ei le așez ca piese de domino,
degetele tale pe chipul obosit și buzele mi se deschid sărutând cerul
iarba, florile, lumina din jurul tău mi se desfac în poeme de dragoste
mă minți că nu simți – te mint că nu-mi ești și jocul acesta continuă,
primul ajunge la linia albă unde e prea târziu să te las să câștigi,
cerul cade în bolta sângerie a nopții – eu râd de umbrele îmbrățișate pe hârtie,
în seara asta se naște un poem, îl vom boteza după noi
deschide ochii negri ai singurătății și nimic nu va mai fi la fel.

poezie de Mihaela Roxana Boboc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Mihaela Roxana Boboc, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook