Mihaela Rusu

Pe noptieră-o carte

Pe noptieră, lângă geam,
Îşi dă ultima suflare
O carte, unde găseam
Negrul în splendoare.
Şi privind spre geamul rece,
Îşi pune ultima dorinţă,
Înainte ca să plece
Pe-o zi să fie o fiinţă.

Să poată păşi pe stele,
Cum pe rândurile-i scris,
Să simtă cât sunt de grele
Visele de neatins.
Să vadă cu ochii ei,
Răsărit şi-apus de soare,
Fiindcă-n ea, sunt doar idei,
Întorci foaia şi dispare...

Vrea să simtă adierea
Vântului de primăvară,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Rusu (12 martie 2016)
Adăugat de Jannete
Comentează! | Votează! | Copiază!