Poezii de Mihai Amaradia
... nicio metaforă
.. eram amândoi atât de obosiţi în dimineaţa aceea de vineri, ieşiţi de la schimbul 3, în autobuz n-am mai prins loc pe scaune, cu o mână te ţineai de bara metalică şi cu cealaltă mă prindeai de mijloc, aproape îmi adormisei pe piept aşa de frumoasă erai femeie obosită, am coborât în Masarykovo namesti, eram amândoi rupţi de oboseală, am intrat în cafeneaua unor vietnamezi era 7 şi ceva am băut câte o cafea tare, apoi am împărţit un fel de limonadă, am mers în staţie unde tu trebuia sa iei 28 şi eu 9, al tău a venit primul, m-ai sărutat prima dată, şi-ai urcat, te-ai aşezat la geam şi m-ai privit până ai plecat aşa frumoasă şi obosită că n-aveai nevoie de nicio metaforă, începusei să-mi cânţi prin geamul aburit ceva în limba ta.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... stai o zi
.. înainte e ger, e marţi, e puţin rămas
stai o zi înapoi în pivniţă, în obscuritatea unei iubiri
în lipsa aceasta sărăcăcioasă ce are numai braţe şi atât.
azi nu te mai pieptăna, nu mai asculta vocile dinăuntru tău,
spune clar că nu te privesc pe tine, nu despre tine,
chiar de crezi că diavolul îţi vorbeşte şi Dumnezeu răspunde,
nu e nimeni de câştigat, ai răbdare mâine e miercuri,
vei pleca, va fi mai cald, ţi se vor usca şi hainele.
de mâine vei căuta femeia aceea plină
care nu sunt eu.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...un timp am locuit
... un timp am locuit în părul ei roşu mereu mirosind a pantene proV,
visele îmi erau voluminoase, ochii ei mari, verzi cum sunt mările caraibilor,
sânii ca turlele bisericilor ruseşti, buzele zaharisite a la turk, coapsele cum erau calele corăbiilor olandeze, pielea fină de parcă mângâiam un covor iranian,
şi glasul ei adus din insulele africane stăpânite de portughezi,
un timp am locuit pot spune ireal de frumos.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acestei femei despre care ea ...
... dacă o întrebi a cui e
va spune că-i a mea,
îi creşte părul mai degrabă
gros şi negru purtat în coadă
peste umărul stâng,
din timp în timp
preotul plăteşte părul ei
şi fabrică funie din el
pentru clopotul cel mare.
pielea ei argintie de pe pulpe
din timp în timp se decojeşte
şi se pierde şi alta nouă creşte
iar pescarii din oraş o adună
şi din toată fac năluci
să prindă peştele spadă.
tot ea are ochii negri pierduţi,
şi din timp în timp din neguri
creste pentru mine dragoste,
[...] Citeşte tot
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ce motiv
... nu ştiu, copiii îmi fac cu mâna
de la balcoanele acelea colorate,
mă strigă, poate că dacă voi merge drept
pe direcţia mesteacănului aceluia singur
la marginea pădurii de pini
voi ajunge să prind în pumn râsul tău,
dacă voi privi insistent mesteacănul acela
tu acolo, departe, la marginea continentului
vei roşi din senin, te vei mira.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieşind de la schimbul de noapte
E ora 6 şi 12 dimineaţa, merg liniştit cu mâna în faţă, aşa observ că numai o stea răsare din pământ, celelalte parcă vin direct de deasupra născute din cer, de jur împrejur orizontul e verde-portocaliu şi merg neobişnuit, straniu, nimeni nu vede, nimeni nu ştie, în mine sunt un conglomerat, ca marginea unui râu, îmi amintesc ce scria Llorca despre moartea unei adolescente, despre stelele lui. Cuprind cu mâna acel astru luminos şi il bag în buzunar, când voi ajunge acasă îi dau drumul deasupra, în luminiş. Cafeaua la ibric, acel Luckies obişnuit adaugă un fel de speranţă, răbdare, steaua pulsează în buzunar încet, din ce în ce mai încet.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modul imperativ al lui Bruno Alves către donzela Elisea
.. nu face asta,
mai bine să îţi păstrezi starea ta de cool rolling cigaretts,
niciodată plânsă, nici devorându-i pe alţii,
nu mă pune să construiesc o alta
din răchită, papură şi pene de păsări mici
pentru că asta voi face dacă rochia ta va refuza să râdă la mine,
vezi tu bărbatul munceşte să construiască o casă,
femeia munceşte să o ţină curată, la fel ca şi în dragoste,
nu face asta, te vor arăta cu degetul arătător,
şi eu voi construi o alta din nori roz,
din găleata de tablă a fântânii,
din cojile roşii ale ouălelor de Paşte,
să îţi pară rău apoi asta chiar ar fi păcat,
eu mereu în viaţă mă orientam să nu mă pierd
după turlele bisericilor, chipul şi glasul tău
voi putea face alta să ştii, din mure,
din alintările unei fete mici, din condens
nu poate la fel de frumoasă dar ea nu va face niciodată asta,
eu mereu îţi vorbesc frumos chiar şi acum,
acum stai tolănită în pielea ta alb-albastră
[...] Citeşte tot
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne iubeam
.. când am întâlnit-o, când a venit în viaţa mea ca un avion portocaliu pe sub cerul albastru, în zilele caniculare mă săruta ea de parcă ar fi avut opt ani, cu atâta bucurie, îmi punea mereu ceva bani în portofel pentru că spunea că orice bărbat trebuie sa aibă bani le el, îmi amintea când joacă Craiova, mereu avea un pachet de Luckyes nedesfăcut pentru mine şi palmele ei pentru fruntea mea, avea obiceiul să mă sărute pe umeri din nimic şi oriunde, fără nicio reţinere îmi îmbrăţişa rudele de la copil la bătrân, o complice perfectă în discuţiile cu prietenii, spunea că fericirea ei e aşa uşoară ca o castană aproape fără greutate, lipicioasă cum era ea îmi dormea în piele şi fără să o întreb pentru ce toate acestea mi-a zis singură că e pentru că sunt cuminte şi merit, ne iubeam.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânda de la 12 ani
... pândesc de aici de lângă micile smocuri de iarbă, bucăţi de lemn, pietricele în nisip, rog muşcatele ferestrelor tale să ceară apă cât mai curând, poate că mama ta te va trimite afară să cumperi ceva sare, ştiu că mereu ieşi pe uşa din spate, poate că s-a terminat programul maşinii de spălat si vei ieşi cu mâinile reci să întinzi rufe, rog soarele să ceară fruntea ta boltită, vreau, merit să te văd azi o dată, nici de esti răcită cu temperatură nu-mi pasă, ieşi din casă, rog măcar perdeaua să se mişte puţin, aşa voi şti că sunt aici, cu o bucată de pâine să ieşi sa-l strigi pe câine, legănand poalele rochiţei, genunchii albi ca două insule calcaroase, seara să văd cum sunt când la fereastra ta se aprinde lumina si începi să dansezi cu braţele prin aer, încet, foarte încet, de parca ai dansa în camera ta ca într-un borcan plin cu miere şi ţi s-ar părea greu să îţi faci loc, acum pândesc, nimic mai de folos mie nu-i de făcut.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtări şi alte gesturi
învăţ mereu, cuvintele fără însemnătatea lor legată de altceva nu au nicio noimă şi ele aleargă prin ploaie să se adăpostească undeva,
în autobuz şi ele şterg cu mâneca geamul aburit să vadă potopirea, bulele de aer din bălţi,
la fel îşi alintă copiii şi le vorbesc blând,
devreme ce multe nu le înţeleg încerc să îmi fac propriul meu dicţionar de gesturi, le privesc
să fac un vocabular al privirii, o sintaxă a atitudinii, văd uşor care sunt prielnice şi care nu după cum se poartă, să ştiu să mă feresc,
într-un moment voi fi pregătit şi-o voi lăsa să intre fără să înţeleg prea multe, vom avea amândoi o dragoste pe cât de mică ce va face
însă noaptea o umbră pe cât de mică în lună.
poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ştii o altă poezie, o poţi adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mihai Amaradia, adresa este: