Mihai Savin

Uneori

uneori se alungau de grădini fluturii în aripi
prin risipa emoţiilor mov reapărute-n seară.
suavitatea păpădii intra în obsedante datini
şi ningea anotimpul revenit şi înfipt-n vioară.

se fugea spre timpul de lângă perete
repede se albea mâna întinsă avangardă.
mofturile chemau de sub plopi şansonete
zării se întrevedea un sunet de ogradă.

apăreau elemente de romantism-n doi
apoi surplusuri de real fin întins-n coapse
şi cuvintele numai bune de rostogolit-n foi
plagiau rafala tremurului frunzei-n sinapse.

o muzică precisă îmbrâncită în detaliu
făcea ordine în minutele ce trebuiau trăite
sub salvări de amăgiri sinistre şi de travaliu,
victorioase atingeri vindecau iubiri rănite.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

ce faceţi voi, înfometaţilor de averi acum?
strada vă este liberă, virotic aerul veghează
galopaţi-vă suv-urile cu profil de torent nebun...
frecvenţa minţii spintecaţi-v-o că vă gripează!

sparge-ţi parfumul biocidului de pe trotuar
de care îs lovit încât nu ştiu cum să mai fug,
îngrozit de felul lui căzător şi-n buză de gard.
o, voi ascuţită ispită de-a omorî şi vidul nud.

unde vă e strigătul acu, lăsat în ce duhoare?
voi întortocheată viforniţă clarelor nepăsări
deconectaţi de jale şi milă, nimic nu vă doare...
banii unde vi se odihnesc, în ce nedrepte relaxări?

vă plângeţi că izolării îi displace varul de pereţi?
luaţi seamă că vă atinge prezentul ş-o gorgotă...
ce fragezi apăreţi lumii voi puternicii ce sunteţi,
şir temut de nimicul ascuns sub cerului capotă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam să ştiu

voiam să ştiu câte ceva
de materialitatea suspinului tău;
de felul cum îţi mai funcţionează
soarele pe umerii tăi oarecum dezveliţi,
în ce retorică aprinsă tu răsuni
pe sub noaptea frunzelor.

cum în limita trupului meu te adaugi
şi afluenţii de risipă ţi-i aduni...
ce candori şi ce negaţie înmiresmată ai abandonat
în singurătatea ta pe scurgeri triste de anotimp
sau în ceasul prezent
ce mişcare duşmană se arată.

chiar nu ştiu ce variantă de fascinaţie să-ncerc,
hazardului disperare să nu dispar,
plăcere doar ochiului tău fasung de realitate
să cad lentă pradă
spre dreapta şi pe mine el să mă tot strângă
aproape, tot mai aproape, lui seism de lumină.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăream iubirea

zăream iubirea
ca pe o rezonanţă trăgând de clipa blocată
în anonimat şi-n celebra odaie
cu extazul cocostârcilor deasupra

zăream iubirea prin peisaje şi toane
ca pe un jupon de înserare ferfeniţit
de furtuna infidelităţii dezertată de acasă
sau ca pe un decupaj monumental
prin simţul fiecăruia regăsit
cu faţa spre poezie

ca pe o reparaţie a aerului spart
de pasul prelins-n ultima mişcare subtilă
lângă patul clătinat de mormanul de pasiuni
şi de foarfecul trecut prin lucruri
bufonic încercând să taie şi dimensiunea
tăvălită-n tumultul lenjerii

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!