Mihai Savin

Pastel

depăşesc limitele viscolite
de tăceri-n probe cu gesturi speriate
pentru o existenţă de alături.
apele îşi lungesc tonurile înalte
în filozofia stâncii înapoi
de unde plecaseră scâncind.

razele recurg la nişte incursiuni electrice
şi gustative de vide.
în amarul frunzei se întâlnesc repausuri verzi
cu bucăţi de cer laolaltă
şi vise siluete se împrăştie destul
în regia de zbor a libelulei
accelerată.

goană de miresme prezentă
se agaţă real şi inconştient
de trecutul aerului azvârlit
în scoarţa unui mesteacăn schilod şi-n surâs,
pe care amintiri arcuite l-au scrijelat în treacăt.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

în citoplasma cuvintelor
se aşterneau aluviuni de idei cu extazul lucind.
iluziile vântului s-au aciuat în oasele odăii mândrită
că muchiile ei liniştit plutesc
prin foamea unei închipuiri de lut înălţat
şi printr-un sublim abia sosit.

deasupra un cer în albastre permutări
cu chef pornit
de a bulgări cu stele acoperişuri definitorii.
sferele îndemânatic trec
prin răsturnatele păreri de oglinzi
ale apelor ce descompun
acţiunile netrăite plopului agăţat-n vise oarecare;
chiar dacă lustra nu se sperie
de reflexele feţei răscolită de gânduri întâmplătoare...
sub unghia odăii s-a ascuns o aşchie deja
de apus fosforos
ş-o atitudine de nestăpânit trage
de perfidia veşniciei.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel elegiac

bătrâni plecaţi sub ţărâne;
cu degetele articulate morţii
încrustând harpe bătrâne,
violentelor tăceri în datina sorţii.

la căpătâi tot strigăt de arbori,
strigăt vegetal-n eclipsă de auz.
liniile vieţii rămân fără de candori,
tristeţi colţuroase atacă luna abuz.

peste gânduri, goluri lunecă
cer delirant şi niciun răspuns;
lunecă îndeajuns şi-n mânecă,
nicio schimbare, nici în ascuns.

o, şi frigul fuge auzit pe fereşti...
ochiul se converteşte-n oglindă
şi norul de nord pe frunţi omeneşti
trage toamna în metalică colindă.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng cocorii

auz istovit sub dezamăgiri de entuziasm.
fug sentimentele pe lângă lună...
se sparg cuvinte de granit
în răbdarea achiziţionată
de tâmpla unui colos.

aflaţi, că prezenţa mi se divulgă
când privighetoarea vitejeşte cântă,
când frunza e peste frunză exaltată
şi asfaltul, tocul femeii ascultă.
sau când de viaţă îmi vine o despărţire,
între mine şi rest
fiind o cădere nudă de gest.

mai încolo în dimensiuni
plâng cocorii în proprii pumni,
au uitat cum se zboară.
în năduf de clipe ei se ghemuiesc
surprinşi de un liric chemat
să ţese cuiburi din mele gânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de iulie

e o ploaie de vreme, o ploaie de absurd.
un cer plin de ifose în prelungiri cenuşii...
plouă monstruos, plouă din spart de infinit -
parcă se decongelează bucăţi de zenit.

prin oraş mirosuri de smulse crengi
şi sfere fugărite de furtuni nedoborâte.
ciudat e şi mirosul lung de apă zburată
pe lângă tălpi de arbori-n ţărână torturată.

pe la colţuri grămezi de lichid neaciuat.
în biserici se ascund fantome speriate
ghetele au devenit demult mirate bărci
prin neîmblânzita apă despicată lănci.

de sus e o cădere rece, e fără scăpare,
geometrii ude, geometrii răcind oriunde.
replânge cerul reaşezat peste umerii moi
şi peste învelişurile tremurândelor odăi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

mai degrabă ar părea că această primăvară
ar veni din direcţia naivilor curenţi
ce-şi au geneza în genele tale sfădite
cu dâra rimelului extaziat.
pe nimeni n-ar surprinde
cum gânduri mi-aş descompune
în palma ta ce-mi mângâie treptele frunţii
şi că zigzagul se dezamorţeşte în ordinea răvăşitului
sorbind fluturi pentru lecţia de zbor.

nimic nu ne va opri să ne crăpăm zâmbete iar
şi să ne înteţim fuga printre copacii
acei cunoscuţi şi de nepăsările întregi
până ce ne legăm vise de crengi.
noi stabili şi toleranţi vom fi cu fiecare amănunt
în minus sau excedent păsărilor ce strigă
de pe arcuşuri de vioară
cu posibilităţi de-a monopoliza sondajele naturii
şi construi romanţe de dor ce dau din aripi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

silită, primăvara pe tonuri de crengi revine
şi-n emfaza aglomerărilor de verde
caste legănări va petrece.
şi nu mă pot abţine a nu vedea
blajina cruzime a ierbii
ce-şi poartă capul înfipt în broboadă de rouă
si tălpile târâş pe obrajii ţărânei.

din când în când, primăvara ascunde soarele
sub dansuri de ploi
din care zidurile lucitor se adapă
şi roiuri de sentimente trec în semnificaţia oarbă
de gălăgioşi fiori.

e primăvară...
într-o preferinţă emoţională eu apar
cotrobăind brânduşe şi brebenei.
e vreme când o gnoză trece prin cosmetizatele grădini,
fumul îşi alege rodul
de sură lene pe spirale aventuri;

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

primăvara eclozează
din transcendenţe de albastru
şi deodată scoate capul
spre toate distanţele dinspre tot
mângâind zilele din aşteptările noastre
ce ne-au ridiculizat de-a valma.

peste tot e un nerost în perpetuare
cerul se agravează-n esenţa distanţelor
să asigure mai bine nutriţia ochiului.
copacul a înverzit pentru supravieţuire
şi visează pe intravilanul târziului
agitând poeme
şi încercând o abordabilă vieţuire
cu a noastră...
a stabilit o alianţă cu tăcerea semiotică.

orătăniile fug şi se ascund
în furtuni de buruiană
vibraţia mieilor disecă cer zurliu

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profitabila noapte

profitând de noaptea urmărită de stele,
eu cosmic am trecut prin iertarea ta...
cu generaţia cuvintelor nesfârşite
împrăştiate prin alcoolul de tejghea.

spre pat, îngândurată sosire ţi-am venit.
temător de talazul în naşteri al cerceafului
şi de gingaşa secundă pe gând torpilată,
de când noaptea se taie în muchia pragului.

voiam în tine să mă regăsesc o lume întreagă;
în taina curgerii eu devenit taină albă clipă,
în oglinda stătătoare fiorul a se privi înfiorat,
în palme mărunte sferică iubire ori nimică.

din niciodată iluzii eu să fac adevăr de amor,
îmbrăţişarea ducă îndrăgostire în ştiutul pat;
uimirea să ne sune în plete fără final legate,
reuşite cuvinte să alegem din gurile orfelinat.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recreaţia

deodată zgomot infernal -
amalgam de sunete stridente de zgâriau
epiderma zidurilor.
tăcerile se rupeau şi se prăbuşeau
nemilos peste ghete.
o anarhie de sunete trecea, timpul îşi juca dezacordul grăbit.
diftongii se striveau sub secunda tăcută marmură
ca apoi alţi diftongi să reapară mai gravi, mai deşi şi decisivi;
mai rebeli, fulgerare imitând.
şi niciun foşnet de meditaţii nu era pentru asta.
aşa că o sonorizare de curte tot accelera şi dezaccelera
dar toate apar în timp şi pier, toate-s trecătoare
de-om vrea, de n-om vrea.

eu împingeam mari bolovani de absolute
de lăsam dâră consistentă prin aria şcolii.
prin inecuaţii dădeam de încrucişarea zâmbetului ei
dar asta e o poveste, alta.
de exponenţiala fericirii nici nu vorbesc
mi-e era neagră teamă şi atunci

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!