Mihai Tocaru

Bibliotecarul

Pe rafturi prafuite de ani şi amintire,
O mâna calda aşeaza carţi tacute.
Le aşeaza cu o neasemuita iubire,
Pe carţile ce vor şi sa discute

Cu oameni ce întârzie sa apara
Sa le întrebe, sa afle ce-şi doresc
Aşa cum fosta şi odinioara
Cu nostalgie carţile îşi amintesc:

De clipele în care se bucurau
Cu cei ce le ţineau în mâna.
Atunci cu toţii le citeau
Acum aşteata ca ei sa vina.

Sa paşeasca din nou pragul cetaţii
În care orice carte e o piatra rara.
Sunt pietre de folos umanitaţii...
Oare de ce întârzie sa apara?

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Tocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!