Mihail Lermontov

Înţelegere

Las' gloata să dispreţuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ţi cu noroi.

Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerşesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;

M-afund, făr' să le caut rostul,
În chefuri - nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.

Şi preţuim în viaţa toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minţi noi niciodată
Nici alţii-a ne minţi nu pot.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Lermontov, traducere de Aurel Rău
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Voi, nori ai cerului, stranii în veci!
Vă chinuiţi, ca şi mine, voi cei goniţi,
Prin lanurile de mărgăritar, prin stepa de azur,
Din partea de nord, până-n partea de sud.

Cine vă goneşte: este a sorţii hotărâre,
O ură tainică, o făţişă duşmănie?
Sau vă apasă, poate, o nelegiuire,
Sau ale prietenilor veninoase bârfe?

Nu, pe voi v-au plictisit discuţiile inutile...
Vă sunt străine suferinţele şi pasiunile;
Întotdeauna, reci, fiind, întotdeauna, liberi,
Voi nu aveţi o patrie, voi nu sunteţi exilaţi!

poezie de Mihail Lermontov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vela

Sclipeşte-n zare-o velă albă, se-înclină şi revine,
Acolo unde cerul şi marea-albastră-s una:
Ce caută-n aceste ţinuturi – pentru ea străine?
Ce-a lăsat în urmă,-acasă, înfruntând furtuna?

Straşnic, vântul stârneşte-înalte valuri,
Catargul geme şi-oftează-n genuni de ape...
Dar ea nu caută-ale fericirii voaluri
Şi nu de fericire vrea să scape.

Dedesupt, limpede, aleargă curentul submarin,
Deasupra, soarele razele aurii îşi toarce;
Rebelă, parcă-ar căuta-n furtună un altfel de destin,
Ca şi cum doar în uragan ar găsi linişte şi pace.

poezie de Mihail Lermontov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!