Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Mihail Romanov

Poezii de Mihail Romanov

De chaos pătruns

Mă-nvârt în juru-mi ca un astru
În poala soarelui măiastru,
Întunecimea mă-nfășoară
Sălbatic, m-atacă ca o fiară.

Mii de vânturi mă pătrund
În chaos mă trezesc că sunt,
Călcat de pietre fără frică
Ce-n aer cred că se ridică.

Căci, doar pietre ele sunt,
Cad în praful cel mai crunt
Dar, chiar și-atunci, sfidând
Tot vulturi, se cred zburând.

Iar eu, uitat în carcera cea grea
Searbădă și rece, solitudinea,
Nu sunt, ce sunt cu-adevărat
Ci, doar, ce alții au aflat.

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Definind

Gândesc visarea-n ale ei hotare,
Lumini de crâncene dorințe,
Ce cad pe arbori de neștiințe,
Trunchiuri verzi de suferințe.

Zăresc crezul realității
Umbrit de valul noutății,
Sperând în cel ce va răpune
Pe cel ce vrea ca să cunune
Adevărul și minciuna.

Cercetători de noțiuni abstracte,
În lumea stelei de nimic
Ating cu mainile secate
Albul nesfârșit.

Dorind vidul a cunoaște
Și a stinge iarăși flama
Cântecul eternului sfârșit,
Din cuvânt ce simplu se rostește

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Adevărul

Priviți atent cum strălucește
Asupra cine-i reușește
Să sară-al eului hotar,
Din gând străin, plin de amar.

A sa lumină, doar există
Tot în rest, deși persistă,
Iluzii triste ce cuprind
Vâltoarea mării suferind.

Atât de-aproape el se află
Încât voind se și arată
Din tărâmul fericirii,
Stăpânul viu al nemuririi.

Căci ce poate fi mai sus
De realul ce-n curaj e dus
Peste lumi și peste sine
În vârful culmilor divine?

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceas gemând

Solitar, ca-ntr-un pustiu de râuri
Își soarbe necontenit durerea
Culegând din al meu dor, frânturi.

Îl vedeți, tăcut și rece fiind
Și-atunci, nepăsător, îl credeți
Că trece peste voi, murind.

Dar, apropiați a voastre inimi
Și simțiți cum geme-n sine,
Străbătut întruna de lumini.

De ani întregi fidel tot bate,
La locul sau cel prăfuit
Omul viața și-o socoate.

Știți voi oare că fiece ticăit
De voi l-ați și pierdut,
Pentru el e-un prunc iubit?

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa

Clipind, privesc prezentul
În mreaja-i efemeră
Ce totul a cuprins.

Atât de mult se-ntinde
În neantul nesfârșit
Că viitoru-n fapt e-un vid.

La fel, trecutul zace
În mormântul clipelor
Nemaiînviind nicicând.

Momentul, tot un vid
Ce-n mormântu-i doar se naște,
Nemaifiind de cum el s-a trăit.

Clipa, deci, ce este doar?
Mister tainic al simțirii?
Sau, trecut, un vis ciudat.

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Credința

Omu-și scaldă-n infinit știința
Stropindu-și în zadar dorința
Cu sudori, din neputința
De-atinge cei doi sori:

Realul viitorului târziu
Ce surprinde-a minții cale
Cu-al său vis pur, auriu
Ori, coșmar vag, cenușiu.

Nevăzutul, ca o ființă rară
Pe tărâmuri nesfârșite-aleargă,
Definind umanul "a simți"
Făr-de care n-am mai fi.

Dar, chiar și cel ce nu cuvântă
Gângurind, ca prin miracol
Poate simți deja trăită
Clipa vie, mult dorită.

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curajul

Gandirea, ca un fulg plutește
Și se scurge-n raza dulce
A divinei realități,
Fiindu-i, deci, cu neputință
Să-nțeleag-a sa știință.

Viitorul, deși tainic el domnește
Și subjugă-a minții vină,
Ce se-ncrede doar în vânt,
Din străvechi el se arată
Contra realului cuvânt.

Iubirea, sacru viu ea stăpânește
Și-ntărește a minții ființă,
Ce răzbate-n vântul crunt,
De la-nceput ea se vădește
Forța "de a fi ce sunt".

El, cel ce ere a schimbat
Și prefăcând în umilirii coroana,

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea

Arzând în neantul fără de-nceput
Lumină sacră ce moarte n-a văzut
Ce-n infinit se-ntinde făurind
Din albă negură, ființă dăruind.

Tainic zămislita-n inimii o rază
Ce din prunc în moarte, speranță ea creează
Încoronând cu a stralucirii sale ființa
Ce-n om își puse iar credința.

Încercat-au fitile frânte-a o defini
Rătăciți de rațiunea simplă de-a o trăi
Căci a sa coroană greu apasă
Pe capetele ce plecate nu se lasă.

Primar instinct de-a viețui
A altor trai spre-a birui
Prelungind doar a sa viață
Zdrobind sălbatic ce-n contra i se-nalță.

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertatea

Plângând-au mulți la sânul tău,
Tu, mamă ce-n chin i-ai părăsit.
Murit ți-au fiii-n gândul rău,
De așteptări-n van s-au veștejit.

S-au tot uitat cu ochi pietriți
Căutând în disperare-a ta privire
Dar tu, i-ai ocolit, rămași înmărmuriți
În crunta-ți nemurire.

De ce-ai fugit precum visarea
Ce lasă nopțile pustii?
S-a întrebat de-atunci chemarea,
Anilor târzii.

Generații vide-au cercetat
Tărâmul lumii nepătrunse
Crezând că încă n-au aflat
Sursele-ți de vieți ascunse.

[...] Citește tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mergând

Pășesc agale, gânditor,
Apăs cu-a mea ființă
Pământul greu al urmelor.

Simțesc cum vântul mă-nfășoară
Făr-de vină și cusur
În a haosului aspră sfoară.

Dar eu țin cu al meu vis
De realul crez,
Alergând în câmp deschis.

Văd lumea stinsă cum se zvârcolește,
În lanțul neînțeles,
Cercând a elibera, pe cine gândește.

Și mă trezesc, cândva uimit,
Din gândul meu,
Mergând... fără sfârșit.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Mihail Romanov, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook