Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Mioara Anastasiu

Poezii de Mioara Anastasiu

Mai Eminescu decât tine

Mai Eminescu decât tine,
Această țară n-a avut,
Și-au fost dintre ai noștri cine
Să vrea ca tu să fii tăcut.

În miez de iarnă vineție,
Tot alte vreascuri ard pe foc,
Alți șoareci rod prin pod hârtie,
Dar totu-i trist și echivoc.

"Scrisoare" e cuvânt arhaic,
Iar "codru" nu mai are sens,
Să-ți fie dor este prozaic,
Poetul e de ne-nțeles.

Câți dintre noi mai știu anume,
Volumul tău de "Poesii",
Câți mai citim "Confesiune",
În nopțile de tot târzii?

[...] Citește tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Concurs

După rugăciuni fierbinți,
Și-alte multe stăruinți,
Am văzut venind în zbor
Berzele, la cuibul lor.

Și cum au de obicei,
Să se-așeze cu temei
Peste hornul casei sus,
M-am gândit la un concurs.

Să-ncropesc și eu ca ele,
Din răchite și nuiele,
O casuță pentru mine,
Cât mai iute și mai bine.

Și m-am pus curând pe treabă,
Ele-n zbor și eu pe grabă,
Și-am făcut cum ne-am propus:
Un cuib jos și unul sus.

[...] Citește tot

poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de libertate

Un dor de libertate ancestrală
Văd în albinele care roiesc,
Căci ele-n felul ăsta dovedesc
Alegerea. Lăsând temnița goală.

Chiar dacă lasă-n stup a lor comoară,
Mai mult la libertate se gândesc,
Un dor de libertate ancestrală
Văd în albinele care roiesc.

Oameni-s plini de teamă și-ndoială,
Lanțuri își fac din ce agonisesc,
Ridică aripile cu sfială,
Dar lanțurile grele îi opresc.

Un dor de libertate ancestrală.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între târziu și prea devreme

De-i prea târziu, sau prea devreme
Și totuși ai găsit iubirea,
Chiar dacă nu-i simți împlinirea,
Primește-o-n suflet, nu te teme!

Gustată ea se vrea pesemne
Și –mpărtășită cu simțirea,
De-i prea târziu sau prea devreme
Și totuși ai găsit iubirea.

Ea poate totul să însemne,
Poate fi însăși fericirea,
Dar va rămâne în poeme
Doar chipul ei și amintirea,

De-i prea târziu, sau prea devreme.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel de adio

Să fii dintre aceia care pleacă
Și nici nu se mai uită înapoi,
Pun stavilă tăcerea între noi
Și totdeauna sabia în teacă.

De ai regrete, lasă-le să treacă
Ca și cum scuturi flori de caprifoi,
Să fii dintre aceia care pleacă
Și nici nu se mai uită înapoi.

Să recunoști că-n valea asta seacă
Iubirea nu a curs ca un șuvoi,
Să recunoști, chiar dacă n-o să-ți placă
Că-n loc de inimă, ai doar un sloi...

Să fii dintre aceia care pleacă!

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parfum stelar

Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă,
Îi las un bilețel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!

Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă.

Parfumului stelar din tine
Port prețuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neștearsă.

Dau veste toamnei care vine.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie întreruptă

Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă,
-O viață, ca o creangă frântă-
Într-un sfâșietor demers.

O amintire de neșters,
Șoaptă pe buza mea răsfrântă,
Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă.

La ani lumină-n Univers
De toată dragostea înfrântă
Voi fi numai un nume șters
Din Sfânta Carte-a Vieții strâmtă.

Va fi cândva un ultim vers.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Salcâmi fără mască

E-al doilea an când înfloresc salcâmii
Și voi ne puneți măștile pe gură,
Călăi mascați, cortină a cruzimii
Care ascunde bani murdari și ură!

Voi, bâlbâiții nației române,
Lepădături corupte și abjecte,
Ați luat tot ce-ar mai fi putut rămâne,
Dar nu salcâmul nostru "Moromete"!

Voi n-aveți minte spre a înțelege,
Ca fiecare om e un salcâm
C-a înflori nu e fărădelege,
Voi, blestemații celuilalt tărâm!

Voi, coasă-a morții, draci cu coarne ciunte,
Nu va ajungă ziua ăstei veri,
Păduchi ai lumii așezați în frunte,
Povara noastră v-a adus averi?

[...] Citește tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă voi întoarce

Pe fruntea netedă și arămie
Adie vântul-n lanuri verzi de grâu,
La fel de dragă mi-ai rămas câmpie
Ca și în tinerețea fără frâu...

Prin tine trec țărani râzând la coasă,
Croind cărări în aspră palma ta,
Linia vieții mele de acasă
Firesc se-arată, eu o voi urma.

Mă voi întoarce într-o zi, când macii
Cu guri de sânge grâul vor mușca
Și apoi doborâți vor fi săracii
Sub brațul care îi va secera.

Întrebă-mă de vreau să mai străbat
Cărările știute-n lung și-n lat...

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu va mai fi prilej

Se-ngălbenește foaia de hârtie
Pe sub cuvintele ce ți le scriu,
Lovește vântul cu-nșelătorie
Să ne împingă vorbele-n pustiu...
Și ochiul cerului e vinețiu.

Fragile gânduri își încearcă zborul,
-Sau sunt închipuiri de cuc trădat
Care și-a condamnat alungătorul
Atunci când s-a simțit abandonat.-
Vor ști să plece când e de plecat?

Ca și cum ai strivi-o între palme,
Ziua se lasă tristă pe genunchi,
În timp ce toamna, plină de sudalme,
O-njunghie-n pădure, sub un trunchi,
Și roșii devin frunzele-n mănuchi.

Nu ai cum ști, dar am plecat departe,
Doar ni se pare că mai suntem treji,

[...] Citește tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 17 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Mioara Anastasiu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook