Poezii de Mioara Anastasiu, pagina 8
Iarnă pe moarte
Scuipând geruri şi blesteme, ca o ftizică pe moarte,
Iarna asta-i de departe cea mai plină de extreme,
Târâind trena murdară în noroiul de pe camp
Clatină din capul tâmp înspre antiprimăvară.
Stau ascunsă în mirarea mugurilor temerari,
Aşteptând, incendiari, să-i cuprindă abundarea,
Când se va-ngâna de viaţă în cuvinte fără şir,
Literele în delir vor şti iar să se sumeaţă.
Din pământ răsar noduţe, o armată fără grai,
Pe care n-o bănuiai împotrivă-ţi să se-asmuţe,
Între azi şi între ieri s-a pus soarele străjer
Îmbrăcat în cavaler, oblojind mai vechi dureri.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de lacrimi
E toamnă, sau doar mi se pare mie,
Că fructele trag toate spre pământ,
Că pleacă păsările-n pribegie,
Şi s-a-mplântat peniţa în cuvânt?
Dezastrul toamnei e belşugul nostru,
Năpasta voastră e belşug în cer,
Pe cât de sincer e credeul vostru,
Pe-atât e zeul vostru, auster!
Perfectă este toamna, ca şi moartea,
Fanfare trec, sau tunete se-aud?
Să fii o frunză, asta îţi e partea,
Să-ngraşi pământul după chin şi trud.
Dacă am face linişte în noi,
Am auzi în loc de lacrimi, ploi!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înstăpânire
Tu n-ai ştiut că ochiul meu e-o trapă,
Care-nchizându-se te va răni,
Că-mi vei rămâne prizonier sub pleoapă,
Şi că iubind te voi înstăpâni,
Tu mi-ai citit în palmă ca-ntr-o frunză,
Când toamna n-a putut a preveni
Dezastrul iernii care mă acuză,
Că te-am închis în aurore boreale
Şi am întins zăpada ca o pânză
Deasupra suferinţelor reale.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregire
"Adu-ţi inima acasă, mi-ai spus,
Şi o s-o hrănesc!
A te iubi
Înseamnă a retrăi
Printr-o eternă primăvară
Lângă tine, Mioara!"
"Tu eşti ceea ce mă întregeşte, ţi-am spus.
Rareori în viaţă este 'pentru totdeauna',
Dar, iată,
Se întâmplă cu noi, acum, iubirea,
Mario!"
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc
Mi-e miza-ntreagă pe o carte,
A dragostei fără cusur,
A trupului ce nu se-mparte,
Fiindu-i trupul tău destul.
În lipsa ta, iubesc iubirea
În loc de ani, am absolut,
Doi bani nu dau pe despărţirea
Ca trăsnetul, când a căzut.
Sunt în Cetatea de Scăpare
Şi nu-ncetez să te iubesc,
Trec marea, muntele Cel Mare,
De câtă vreme-l ocolesc?
Eu m-am scăldat printre petale
Curgând din floarea gurii tale.
sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea are un nume
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl ştiu
Şi-n nopţile când dorm târziu
Îl tot repet în rugăciune.
Adorm şi-n inimă-mi rămâne,
E oaza mea într-un pustiu,
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl ştiu.
Deopotrivă se supune,
Cum eu supusă vreau să-i fiu,
Toţi laurii să îi adune
În urma celor ce îi scriu.
Iubirea mea are un nume.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, ca o rodie
Iubitul meu, apleacă-te şi adună
Din trupurile noastre care ard,
Scânteile ce pot să recompună
Iubirea. Să nu piară în hazard!
Această plinătate dureroasă,
-O rodie din care ne-nfruptăm-
Pe cât ne este azi de generoasă,
Pe-atât ne va fi dat să îndurăm.
Ca într-o za de carne şi dorinţă
În palma ta se-ascunde pumnul meu,
Şi în strânsoarea care-l înfiinţă
Rămâne precum un opiaceu.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvodire
Să trăieşti doar de dragul iubirii
Ca un fur prins în sârma ghimpată,
Să ascunzi plaga ta-nsângerată
Sub mantela secretă a firii.
Când supus o să fii înjosirii
Ca o biată fiinţă damnată,
Să trăieşti doar de dragul iubirii
Ca un fur prins în sârma ghimpată.
Ochii minţii şi ai izvodirii
Recompun o pictură uitată,
Cu durere, pe-o foaie cerată,
Încheiere a istorisirii!
Să trăieşti doar de dragul iubirii.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La clică
Baba Gherghina deschidea uşa
Care se văita îndelung: "scââârţ"...
Îşi rezema trupul cocoşat de peretele verandei
Îşi freca nasul coroiat, ca o aripă dorsală de rechin,
Din cauza mirosului înţepător
De blană de capră netăbăcită
Întinsă pe jos,
Peste pământul din casă.
-Drăgoşică maică, te duci să iei pâine,
Că nu mai e şi mai târziu nu mai are?
-Nu! Răspundea nepotul favorit,
Să se ducă Sura, că e mai mare,
Ce dreacu face,
Vrea de-a gata?
-Ce vrei Buleo? răspundea soră-sa Mia,
Poreclită Sura din cauza părului ei blond-cenuşiu,
Pe tine te-a trimis băi T,
("T" de la tebeceul de care abia scăpase Dragoş,
Umblând o vreme prin tot felul de sanatorii),
[...] Citeşte tot
poezie de Mioara Anastasiu din Genuinul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La locul tău
Te pun din nou la locul tău,
În rama veche, cu picior,
E ca şi cum n-ai fi plecat
Şi n-aş avea păreri de rău.
Am scos o uşă din ţâţâni
Şi-am aruncat gunoiul strâns
De-aproape de treizeci de ani:
Minciună şi putreziciuni.
De m-aş trezi: să fi fost vis!
Poate-aş ţipa de frica lui,
Coşmar hidos, vătămător,
Surpare-n spaimă şi abis.
Te pun din nou la locul tău
Şi asta îmi va fi de-ajuns:
Să număr anii ce se scurg
Fără să am păreri de rău.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii o altă poezie, o poţi adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Mioara Anastasiu, adresa este:
