Mioara Anastasiu

Lacrimă

Mă-ntreb cum vei fi străbătând
Această cea mai lungă zi,
Probabil că vei fi flămând,
Şi-n gând îţi vei reaminti...

Acest solstiţiu vehement
Care îmi râde-acum în nas,
Curând va fi în faliment
Şi va rămâne de pripas!

De mâine nopţile vor fi
Mai lungi cu-o lacrimă în plus,
Orice s-ar cere a jertfi,
Ne vom supune-ndeajuns.

Pe degetul arătător
Voi prinde firul argintiu,
Ca un sărut vătămător,
Urzeala fericirii-n viu.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă

Cămările zăpezilor târzii
S-au desfăcut de tot din balamale,
Doar anotimpuri reci, efigiale,
Insinuează că mai suntem vii.

În pumni am plans al neputinţei dor,
Aiurea bătea ceasul miez de noapte,
Vântul rostea nedesluşite şoapte,
Ameninţând cu gest asupritor.

Sub pleoapa unde te-am ţinut închis,
Îmbrăţişat, cât am putut de tare,
Vin pui de cerb ca la adăpătoare
Să bea din lacul lacrimii promis.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lavină ostilă

Deasupra primăverii care va fi să vină
Cu fâlfâiri de aripi, din depărtări toride,
Sub semnul amăgirii, închipuiri silfide
Aduc ameninţarea, ostilă, de lavină.

Cu fâlfâiri de aripi, din depărtări toride,
O mângâiere tandră tot trupul mi-l înclină,
Aduc ameninţarea, ostilă, de lavină,
Tristeţile prea albe, cu feţele livide.

O mângâiere tandră tot trupul mi-l înclină,
Când eu invoc bravura acelor flori candide,
Tristeţile prea albe, cu feţele livide,
Respiră sub zăpada cea rea, adulterină.

Când eu invoc bravura acelor flori candide,
Opun primejduirii iubirea mea deplină,
Respiră sub zăpada cea rea, adulterină,
Fantasma-ndepărtată a iernilor avide.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied

Această primăvară se abzice
De toate naşterile dureroase
Ale pământului în flori frumoase,
De toate păsările venetice.

Şi înţeleg de ce atâta rouă
Acoperă pământul dimineaţa,
Văd lacrima din cer stropindu-i faţa,
Încât ne-a frânt iubirea pe din două.

Mie-mi rămân mirările culorii
Încremenite-n floarea de lavandă,
Căreia însuţi tu te-ai dat ofrandă,
Ultimul gest de taină al candorii.

Criptate versuri recompun lieduri
Pe clapele pianelor albastre,
Poveşti sub care se ascund dezastre,
Când trupul singur tremură sub pleduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litigiu

Nu-i sunt datoare vieţii! Ea îmi este,
Căci m-a târât în lumea asta rea,
Când condamnările nu sunt oneste
Îmi cere să ţin fruntea sus spre ea,

Eu aş împinge-o-ncolo cu piciorul
Şi mi-aş vedea de drum altundeva,
Căci nu-i cum să o iei cu binişorul,
Mai rău decât mi-a dat, ce-mi poate da?

Nu-i sunt datoare vieţii; ea îmi este,
Spre mine-ndreaptă pumnul ei calic,
Încearcă şi iubirea să-mi conteste,
Iar trupul meu e pentru ea nimic.

De-aceea am tristeţea ca redută
Şi dragostea din versuri absolută.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iubeşti...

Sunt atât de fericită că vei fi cu mine,
De ziua femeii!
Cum n-aş preţui darurile tale de suflet,
Pe care, cu degete tremurânde, mi le vei dărui,
Când le ştiu valoarea?
Sunt de-o seamă cu dragostea pe care mi-o porţi,
Şi toate,
Ei, da, chiar toate
Sunt
Din
Coprolit!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ţii minte?

Tu mai ţii minte ce vorbeam,
Când mă iubeai,
Când te iubeam?
În locul vorbelor de preţ
Astăzi uitare
Şi dispreţ...

La ceasul când nu mai visezi,
Improvizez,
Improvizezi,
Doi oameni rătăcind prin lume
Nu se mai ştiu
Chema pe nume...

La ceasul ăsta tăinuit,
Tu mă eviţi,
Eu te evit,
Şi nu putem sări mai sus
Decât ştacheta
Ce ne-am pus.

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măr copt

Am desfăcut bucată cu bucată
Nevolnica mea viaţă de hoinar,
Oricum era să fie sfâşiată,
De n-ar fi fost iubirea ta, frunzar.

Şi chiar în noaptea asta, când acoperi
Cu braţ fierbinte umărul meu gol,
Din toate căile tu mă răscumperi
Şi-nchei cu Universul protocol.

Ştii ce? Pecetea să ne fie mărul,
Măr copt în prag de toamnă, aburind,
Siropul buzelor, dezmierdătorul,
Să copleşească-al trupurilor jind.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Azi sunt mai mult cu înc-o poezie
Şi mai puţin cu-o zi din viaţa mea,
În timp ce sub călcâie mă zdrobea
Slujeam iubirii doar pe veresie.

Destinul nu-i decât o sforărie,
Sforarul, doar un ins ce urgisea,
Azi sunt mai mult cu înc-o poezie
Şi mai puţin cu-o zi din viaţa mea.

Stau versurile mele mărturie
Că nu pun sufletului feregea,
-L-am stăvilit când se ticăloşea-
Şi că trăieşte azi sub amnistie.

Azi sunt mai mult cu înc-o poezie.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura vinei

Mizez pe sentimentul culpei,
A Celui ce m-a destinat
Să cunosc starea de păcat
Şi frica morţii – ghilotinei -

Ce şansă ai în faţa tinei
Decât genunchiul jos plecat?
Mizez pe sentimentul culpei,
A Celui ce m-a destinat.

Voinţa mi-e sclavă ispitei
Şi orice gând e un păcat,
Viaţa e măsura vinei
Căci a prióri sunt vinovat.

Mizez pe sentimentul culpei...

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!