Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Miron Radu Paraschivescu

Poezii de Miron Radu Paraschivescu

Epitaf (După Anton Pann)

Aicea s-au dus cu jale
și în tihnă se albesc
oasele Domniei-Sale
de Miron Paraschivesc
ce au fost trecut pe lume
ca să dea la toate nume.
Astăzi, una cu țărâna,
de iubire n-are știre
și un vreasc îi este mâna
care scrie aste știre.
Când zâmbiți din întâmplare,
întorcând aceste foi,
domnișori și domnișoare,
va zâmbi și el cu voi.

epitaf de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești, după Anton Pann (1941)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Florile

Lui Rafael Alberti

Florile legănate pe câmp
Dau din cap
Și clipesc parcă din pleoape.
Florile vin din pământ.
Pentru noi, orbii din fund,
Ele sunt periscoape.

poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1968)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de nuntă

O să zic pe drum de seară,
pe o strună de vioară,
o istorie șucară,
că-i cu boală rea, amară;

o istorie c-un crai
de la nunta cu alai,
și de-ai da cât o să dai,
nu e una mai dihai!

Trist e cânticul, uitat,
de jale și lăcrămat,
cu un fante de gagiu,
trist, și vechi de nu-l mai știu.

Spune-l, inimă, de poci,
scoate-l tu, ca din găoci,
și-l sloboade-ncet, subțire,
cânticul cu tristul mire!

[...] Citește tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeii mele

Când te-am privit întâia oară, știu
Că încetasem singur să mai fiu.
Fântână-n zori cu apa neatinsă,
Foșnea ca marea, dimineața, încă
Zăloaga nopții cât statuia-n stâncă.
Nu m-ai respins, nu te-ai predat învinsă,
Ci ai avut în ochii râzători
Atât de mulți, ca firmamentul, sori
Ce ne-au resfrânt prin trâmbițe de raze
Privirile în ochi și în obraze.
Acea lumină limpede a fost
La început, și ea a dat un rost
Tăcerii surde ce-aștepta în mine.
Ai fost, deci, bună-vestea de lumine
Și ai rămas, cu gestul, carnea, vocea
Din țara grea de vis și zări, Dobrogea,
Și văd în fiul care mi l-ai dat:
Amprente de lumini s-au mai păstrat.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1967)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pârâul și marea

Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă.
De țărmu-i departe, tot sare prin stâncă
Un tânăr pârâu ce spumos își aruncă
Voios, fără griji, unda lui cea zglobie.

De marea întinsă, nimica nu știe
Zglobiul, voiosul și clarul pârâu:
El iute aleargă spre zări fără frâu;

Și marea bătrână, întinsă, adâncă,
Spre tânăra undă privirea-i aruncă,
Din valuri clipind ca din sute de pleoape:
Pârâul zglobiu în ea va încape.

El fuge voios, tot mai repede fuge,
Nu știe, nu-i pasă ce țărm va ajunge...

Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu - iar eu, marea.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1953)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conjuncții

Ăsta ni-i harul
Bravi cetățeni,
Eu și groparul
De la Văleni.

Timpul ca fumul
Cât se perindă,
Ne suntem unul
Altui, oglindă.

N-avem hotare
Zile și luni,
Totul ne pare
Plin de minuni:

Lui, i-e pământul
Cert adăpost,
Mie, cuvântul
Singurul rost.

[...] Citește tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimineața

Întâi deșteptătorul, apoi dușul,
Apoi telefonul unde-alerg gâfâind:
"Da, da, desigur, s-a făcut, da, da,
negreșit, la revedere!"
Apoi pieptenele, haina, oglinda-n care de-abia mă mai recunosc, stiloul,

Ochelarii șterși grăbit cu colțul batistei,
Banii mărunți de tramvai,
Apoi fuga-n lift, coborârea ca-ntr-un puț
În ziua care așteaptă încă virgină la poarta casei
Pe când alerg gâfâind după alte lucruri:
Țigări, autobuz, ziar, motocicletă,
Atâtea lucruri în care mă petrec,
Cărora mă-mpart
Ca să ajung zi de zi mai mult una cu ele,
Mai solidar cu ele decât cu mine însumi.

Numai voi, care faceți lucrurile, scăpați prin aceasta
De oarba lui tiranie.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1965)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Le Cocu (soț încornorat)

Și tocmai în clipa aceasta
Când simt că mă-nșală nevasta
Îmi vine să-mi iau la spinare
Ursuzele mele picioare
Mi-e dor, ah! mi-e dor de-o țigare,
Mi-ajunge cerșitul prin porți
Privesc cu binoclul la morți
Știu bine că n-am vreo salvare
Te rog, ia măsuri, dom' primare,
Să nu-mi dea o doză mai mare
Cu stimă și multă onoare
Pierdută pe străzi timișoare.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pârâul și marea

Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă.
De țărmu-i departe, tot sare prin stâncă
Un tânăr pârâu ce spumos își aruncă,
Voios, fără griji, unda lui cea zglobie.

De marea întinsă, nimica nu știe
Zglobiul, voiosul și clarul pârâu:
El iute aleargă spre zări fără frâu,

Și marea bătrână, întinsă, adâncă,
Spre tânăra undă privirea-și aruncă
Din valuri clipind ca din sute de pleoape:
Pârâul zglobiu în ea va încape.

El fuge voios, tot mai repede fuge,
Nu știe, nu-i pasă ce țărm va ajunge...

Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu - iar eu, marea.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1959)
Adăugat de MG (Ματθαιο`Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Blestem de dragoste

Când ți-o fi lumea mai dragă,
să-ți pice dreapta beteagă
și s-ajungi la cap de pod,
cerșetor slut și nărod.
Din puterea ta a plină,
suptă de vreo curviștină,
să rămâi sfrijit ca paiul,
urle-ți ghiersul ca buhaiul,
limba să ți se-mpletească,
să vorbești pe păsărească,
să te topiești de-a-n picioare
galbin, ca o lumânare!
Să nu fie boală rea
care-n tine să nu dea:
ardi-te-ar focul, mangalul,
să fii scopit ca muscalul!
Cânte-ți popa din Scriptură,
să-ți văz dáfinul pe gură!

Crai parșiv, din țigănie,

[...] Citește tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Miron Radu Paraschivescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook