Poezii de Natalia Mazilu Miron
Satul meu de lângă Prut
- Prutule, cu apă lină,
Curgi pe la mine în grădină.
Murmurând printre vâlcele,
Ducând dorurile mele.
Așa-i dat de Dumnezeu,
Treci pe lângă satul meu.
Ți-ai făcut o trecătoare
Printre stânci, printre izvoare.
Curge apa Prutului
Prin grădina raiului.
Printre florile de câmp,
Pe o palmă de pământ.
De pe bolta cerului
Îngerașii Domnului
Zi și noapte stau la strajă,
Satul nostru îl veghează.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată
A fost odată ca niciodată,
Dar cred că n-o să mai fie.
Pe când bunica era fată,
Nu se știa de bogăție.
N-avea nici haine fel de fel.
N-avea palat, nici termopane.
Nici bani n-avea, nici mobilier...
Doar o căsuță cu obloane!
Avea o casă bătrânească
De la străbunii ei rămasă.
Că singurei cu truda lor
Și-au făurit un cuibușor.
Desigur, tot satul i-a ajutat.
C-așa era pe acea vreme.
Vecini, cumetri și cumnați,
Moșnegi și babe, și vădane.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căsuța părintească
M-am tot plimbat și eu prin astă viață.
Locuri frumoase multe-am cunoscut.
Dar cea mai scumpă-e casa părintească,
Acolo unde mama m-a născut!
Într-o căsuță mică de la țară
Mi-am petrecut și eu copilăria.
Unde ca oaspete, seară de seară
În cap de masă stătea sărăcia.
Ne înghesuiam cu toții într-o odaie
Și cei mai mari și cei mai mititei.
Mâncam turtițe coapte pe tigaie
Și ascultam voioși povești cu zmei.
Râdeam cu toții și ne părea bine,
Chiar dacă foarte multe ne-au lipsit.
Dar gândurile mereu ne-au fost senine
Și adormeam alături, fericiți.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuptorul părăsit
Aseară am visat
Că eram micuță
Și-alergam prin sat
Pe cărări desculță.
Mă duceam în grabă
La bunica mea.
Că mereu în poartă,
Scumpa, m-aștepta.
-Vai, cât de voioasă
Am văzut-o în vis.
Atât de drăgăstoasă
Dânsa m-a cuprins.
M-a luat de mânuță,
M-a dus în ogradă.
Ca, pe nepoțică
Bunicul să o vadă.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine era la bunici
Străbat dealuri, munți și văi...
Ce-i drept, numai cu gândul.
S-ajung la bunicii mei,
Aș înconjura pământul!
Numai că acum, din păcate
Doar prin amintiri pășesc.
Timpul nu se mai întoarce,
Dar de ei îmi amintesc.
Văd acea căsuță mică,
Intru în ograda lor.
Și mai văd o rândunică,
Care își face cuibușor.
Bunicuțul în cămară
Dezghioacă la popușoi.
Bunica aduce-n poală
Niște mere pentru noi.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima mea învățătoare
-Știți voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învățătoare?
Vă spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuță a mea!
Ea m-a învățat prima dată
Să rostesc o poezie.
,, Vine rața de la baltă''
Și cu,, Moșul de la vie''.
Și tot când eram micuță
Îmi povestea despre Guguță.
Cum încăpeau sub cușma lui
Toți copiii satului.
De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de neprețuit
Pe pământ-ele-s tezaur!
[...] Citește tot
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Natalia Mazilu Miron, adresa este: