Poezii de Nazim Hikmet
Din scrisorile din Închisoarea Munnever
Cea mai frumosă dintre mări
e cea în care încă noi n-am navigat.
Cel mai frumos dintre fiii noștri
e cel care încă nu s-a înălțat...
Cele mai frumoase dintre clipele noastre
sunt cele pe care încă nu le-am trăit....
Și cel mai frumos lucru pe care-aș vrea sa ți-l spun
Încă nu l-ai auzit...
poezie celebră de Nazim Hikmet (1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă eu nu ard
dacă eu nu ard,
dacă tu nu arzi,
dacă noi nu ardem,
cum se va schimba bezna în lumină?
poezie celebră de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iarăși devin insuportabil
Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău
ba lucrez de parcă aș bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneș, ca o țigară stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simțind dispreț și milă față de mine însumi...
Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău,
și iarăși n-am dreptate:
știu bine, n-are sens, nu poate avea!
Ceea ce fac e rușinos și jalnic!
dar nu mă pot schimba...
Un gând mă stăpânește tot mai mult:
sunt bolnav și gelos...
iertare!
poezie clasică de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În port
Emis tânăr, douăzeci și opt de ani
a ajuns în acest port sirian la bordul unei nave ateniene;
planul lui era să învețe tainele comerțului cu plante aromatice.
Însă, bolnav pe toată durata călătoriei,
a murit îndată ce a ajuns la țărm.
Înmormântarea lui sărmană s-a făcut aici.
Câteva ore înainte să moară a murmurat ceva
despre "acasă", despre "părinți foarte bătrâni."
Dar, nu a spus lămurit unde înseamnă acasă
în marea lume panelenică.
Mai bine așa; pentru că în acest fel,
deși zace înmormântat în acest port,
părinții lui vor trăi cu speranța că el trăiește.
poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă mare
Cea mai frumoasă mare n-a fost încă traversată.
Cel mai frumos copil n-a ajuns încă la vârsta împlinirii.
Cele mai frumoase zile ale noastre încă nu au sosit.
Iar cele mai frumoase cuvinte pe care doream să ți le spun
N-au fost încă rostite.
poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cea mai ciudată creatură de pe pământ
Ești asemenea unui scorpion, frățioare,
trăiești în întuneric plin de teamă
ca un scorpion.
Ești ca o vrabie, frățioare,
întotdeauna sărind de pe un ram pe celălalt.
Ești ca o scoică, frățioare,
închis ca o scoică, împăcat.
Ești înfricoșător, frățioare,
cum este gura unui vulcan stins.
Nu unul,
nu cinci
din nefericire sunteți milioane.
Ești ca o oaie, frățioare,
când ciobanul își ridică bâta,
fugi repede să te pierzi în turmă
și alergi, aproape mândru, către cuțitul măcelarului.
Vreau să spun că ești cea mai ciudată creatură de pe pământ
mai ciudată chiar decât peștele
care nu poate vedea oceanul din cauza apei.
[...] Citește tot
poezie clasică de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uriașul cu ochi albaștri
A fost odată ca niciodată
Un uriaș cu ochi albaștri
Îndrăgostit de o femeie mărunțică,
Ea visa să aibă o căsuță foarte mică
Cu o grădină sub fereastră
Și în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină
Dar uriașul, cu mâinile lui de uriaș
Menite să înalțe un întreg oraș
Nu putea construi visul femeii
Adică, o căsuță foarte mică
Cu o gradină sub fereastră
Și în grădină mult caprifoi cu florile-n lumimnă
Iar într-o zi când soarele-a apus
Ea ochilor albaștri le-a spus
"Rămâneți cu bine!"
Căci a venit unul cu avere și stare
Și a dus-o pe femeia mărunțică
La visul ei, adică
La o căsuță foarte mică,
Cu o gradină sub fereastră
[...] Citește tot
poezie clasică de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astfel trebuie să iubești viața
Astfel trebuie să iubești viața și-acest glob pământesc
încât să fii trist numai la gândul
că poate-ntr-o zi, peste un miliard, peste o sută de miliarde de ani,
se va stinge și pălind, va continua să zboare rotindu-se
orb ca o nucă goală.
poezie de Nazim Hikmet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
30 Septembrie 1945
Gândindu-mă la tine este ceva minunat
și mă umple de încredere,
ca și cum aș asculta cea mai frumoasă voce din lume
cântând cel mai fermecător cântec.
Dar speranța nu-mi mai este îndeajuns:
acum nu mai vreau să ascult,
vreau să cant cântecul...
poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om optimist
copil fiind el nu a smuls niciodată aripile muștelor
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri
sau împrăștiat mușuroaiele furnicilor
el a devenit om matur
și toate aceste lucruri i s-au întâmplat lui
am fost lângă el când a murit
mi-a spus citește-mi o poezie
despre soare și despre mare
despre reactoare nucleare și despre sateliți
despre măreția umanității.
poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nazim Hikmet, adresa este: