Poezii de Nichifor Crainic
Trup de fum
Dintr-o pânză străvezie
De păianjen vreau să-ți fac
Un aerian hamac,
Plutitoare să te ție
Între vârfuri de copac.
Somn în leagăn să-ți prelingă
Greierușii câmpenești,
Praf de lună să te ningă,
Mâna mea să nu te-atingă
Să nu mi-te veștejești.
Către tine doar să suie
Gândul vis și gândul viu,
Trup de fum trandafiriu,
Între ce e și ce nu e
Că te am atât să știu.
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cursurile de mistica: I. Teologie mistica II. Mistica germana" de Nichifor Crainic este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Cântec de toamnă
Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii
Ce ardeți în zarea deșartei câmpii,
Înalte și fumegătoare feștile
De veghe la moartea frumoaselor zile!
Dar moartea cu aripi de ceață v-atinge
Când vântul vă bate și ploaia vă stinge,
Iar frunza târzie, din rară mai rară,
Stropește pământul cu picuri de ceară;
Stropește pământul încet, până când
Tulpinele goale-or rămâne-ncurând,
Pe zarea deșartă a moartelor zile
Stând negre ca niște scrumite feștile.
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir de păr
O, Doamne, trișată viața-mi trece,
Și m-a sleit misteriosu-Ți joc,
Tu stai de față-n tot ce se petrece,
Nu Te ascunzi, dar nu Te pot găsi deloc.
Căci depărtările de Tine nu-s departe,
Ești pretutindeni, ierți, îndrepți, mângâi,
Un fir de păr de Tine mă desparte
Și totuși dincolo de orice fel de dincolo rămâi.
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul pământului
Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care-mi ești leagăn, cămin și mormânt,
Ridică spre focul aceleași stele
Credințele tale, credințele mele.
Evlavie ție, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun,
Păstrând pietre scumpe din vremile acele,
Comorile tale, comorile mele.
Învolbură-n mine viteze puteri!
Iar când voi fi vrednic țărâna să-mi ceri,
Pe groapa-mi uitată să crești viorele,
Iubirile tale, iubirile mele.
Din clocotul inimii strânse să-mi faci
Umbroase coroane de falnici copaci,
Prin mândrele vârfuri să urci către stele
Nădejdile tale, nădejdile mele.
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Pe unde-au fost cocorii se revărsară corbii.
Eu tot mai știu poteca bătută de-amândoi;
Scântei de amintire mocnesc în spuza vorbii
Un pom își lăcrimează cele din urmă foi.
Cu noi pe nesimțite s-au prăbușit frunzare,
Și e o destrămare și un deznodământ
Că visul, o nălucă de ceață, piere-n zare
Și sufletul, cu ploaia, s-absoabe în pământ.
Sunt pânză de paianjen pe depărtări deșarte.
Surpările din lume cu zburături m-ating
Cărbuni aprinși prin neguri, ce cad în ape moarte,
Cad stelele din urmă și-n gândul greu se sting.
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
[...] Citește tot
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Este disponibil și textul în spaniolă.Seceriș
O miere aurie s-a vărsat
Din fagurul apusului în holdă
Iluminând belșugul de recolta
Și poleind ținutul secerat.
Apoi, când soarele s-a scuturat
în desfrunzire de vâlvoare-nvolta,
Văzduhul dogorind părea o boltă
De uriaș cuptor înflăcărat.
Simțeam cum urcă spre-nstelarea-naltă
Din grâul ars de soare un prinos
De-arome-mbatatoare laolaltă.
Ieșea din câmpul greu de-atât prinos
Omul cu fruntea că o pâine caldă
Cum aburită din cuptor s-a scos.
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul
Înalt și-ngândurat ca visătorul,
Stând între cer și-ntre pământ stingher,
Crescui și eu din veșnicul mister
Din care toate își pornesc izvorul.
Când seva urcă-n trunchiul meu de fier,
Adâncul îmi trimite-n foi fiorul
Și simt că-n mine năvălește dorul
Pământului de-a fi mai lângă cer.
Iar cerul peste vârful meu se-ndoaie
Și svonuri tainice din infinit
O gură fac din fiecare foaie.
Și-n freamătul de foi nelămurit,
Cu șoaptele veciei se-ntretaie
Suspinele pământului trudit.
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară
Coboară păsări cu sfială
Pe fumurii momâi
Și fiecare oboseală
Își cată, grea, un căpătâi.
Atârnă-n cerul de cenușă
O margine de lună moartă
Încovoiată ca o toartă
De căldărușă.
Tăcere în tăceri te simți
Și seara e ca serile
Când greieri rod cu mii de zimți
Tăcerile.
poezie de Nichifor Crainic din Țara de peste veac (1931)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru pace
Slavă ție, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopții visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ție, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porțile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopții năzărit în vise
A lăsat un înger porțile deschise.
Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întărește din fricoși profeți,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Și rodește bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.
poezie de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nichifor Crainic, adresa este:
