Poezii de Nicolae Țațomir
Cuvântul
Nu poate fi, nu este, n-a fost decât așa:
Pe bidivii vremii săltând ușor în șa,
Parfumul și culoarea și sunetul, purtând
În clare transparențe și inimă și gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-și dau binețe-n tihna străvechilor răscruci
Și bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec și numai o făptură.
poezie de Nicolae Țațomir din Poezia ieșeană contemporană (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tremurând de frumusețe...
Pân-a nu-nvăța să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă și subțire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-așteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec și parfumuri;
Lângă cele pământești
Numai tu așa cum ești
Fără vis, fără tristețe,
Tremurând de frumusețe.
poezie de Nicolae Țațomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nicolae Țațomir, adresa este: